follow the silence

Da, s-a mai dus o luna, si intr-un fel ma bucur ca s-au intamplat atat de multe lucruri incat nu am mai reusit sa scriu aici nici macar doua randuri. Mi-a prins bine tacerea, despre mine, despre cei din jur, am reusit sa ma detasez si sa iau in considerare ziua de azi si atat. Dincolo de zgomote, de stres, de presiuni, de trafic, de plangeri si nemultumiri este azi; incerc sa invat sa nu ma mai grabesc, incerc sa ‘take my time’, si sa ma bucur doar de ce fac acum.

Am inceput sa vad salcamii infloriti, sa ascult tacerea din miez de noapte, sa miros liliacul inflorit … si nu ca inainte astea nu existau, sau ca in Bucuresti nu poti avea toate astea, pur si simplu eram (si inca sunt uneori) in graba.

Imi place sa ma trezesc la 6 dimineata, sa deschid geamul larg si laptop-ul, sa pun muzica usoara romaneasca si sa imi scriu mail-urile personale; sa zic buna-dimineata amicilor si sa iau micul dejun (nu reusesc insa zilnic).

Tags: anotimpuri, Bucuresti, urban