desene pe asfalt

Am participat candva, cand eram mica, la un concurs de desene pe asfalt. Eram la gradinita, cel mai probabil in grupa mijlocie, iar concursul asta nu mai stiu daca era cu vreo ocazie, cred ca de 1 iunie, insa ce e important este ca erau foarte multi copii, in fata la Sala Polivalenta, era impartita toata platforma in patratele, si fiecare dintre noi primise bucata de asfalt de colorat si creta. Ce era si mai ‘appealing’ (nu pot sa cred ca gasesc mai usor cuvintele in engleza ca sa povestesc lucruri atat de simple :( tre’ sa ma tratez) era creta colorata; creta colorata era raritate pe vremea cand eu eram la gradinita, chiar si in anii in care eram in scoala primara, intra in categoria hartie glasata din care faceam lanturile de decorat pomul de Craciun, la fel si hartia creponata … nu mai stiu ce faceam din asta, la fel si ierbarele, atlasele si multe altele. Ce e asa special la creta colorata era ca mi-o doream si in afara timpului cand eram la gradinita, respectiv la scoala, imi placea la nebunie sa desenez pe asfalt. In afara de clasica casa cu soarele in colt si cu un pom, desenam o multime de oameni, de copii care se jucau, si Dumnezeu mai stie ce. Nu mai stiu cum s-a terminat concursul ala, e atat de putin relevant acum pe cat era atunci, ce-mi placea si presupunea un efort deosebit era faptul ca nu aveam voie sa gresesc, daca faceai cea mai mica greseala si trebuia sa stergi o anumita culoare, se strica tot desenul, … niciodata nu greseam acolo …

Mi-as dori si acum sa ies sa fac desene pe asfalt, … cat de greu poate fi?!

Tags: amintiri, ani, anotimpuri, asfalt, desene, timp