compunere de mai

Posted by Aura on May 3, 2009 in anotimpuri, azi, cu fotografii, personal |

biserica Mogosoaia

Am inchis portiera fredonand Valtul rozelor a lui Tudor Gheorghe pe masura ce rememoram drumul pana in fata portii parcului de la Mogosoaia, asa cum fac in ultima vreme atunci cand ma dau jos de la volan. Mi-am pus camera pe dupa gat si geanta verde la-ndemana si am pornit spre poarta. La intrare, multe, multe flori de liliac inflorite ma fac sa zambesc si sa ma inalt pe varfuri ca sa le fur parfumul. Mai fac douazeci de pasi recapituland lista domeniului: palatul domnesc, casa de oaspeti, ghetaria, cuhnia si serele. In stanga mea se ridica o biserica, chiar la intrarea in curtea palatului.

Desi este duminica dimineata, nu se dinspre lacslujeste in biserica, asa ca mai fac cativa pasi si intru in curtea cu alei de pietris. De mult timp nu am mai ascultat ce e in jurul meu; astazi insa pasii in pietris, corul broastelor de pe lac, vantul mirosind a ploaie, crengi de pom batand in geamuri, un cantec solitar de cuc, la un moment dat ciocanitori, alergat prin iarba, … intensitatea sunetelor mi-a ramas intiparita in minte, parca cu un anume scop sa-mi amintesc, sa nu uit.

Am pornit explorarea dat fiind ca accesul era liber peste tot, si abia asteptam sa descopar ungherele ascunse, pasajele, scarile in forma de melc, colturi de gradina tainute. Iarba uda mi-a amintit de diminetile de la Hateg, si de joaca din livada, desculta prin covorul de trifoi.in curte

parcdetaliuAm facut o scurta plimbare prin curte ca sa-mi obisnuiesc pasii cu moliciunea ierbii si camera cu imaginile ce mi se ofereau. Am vazut gradinile, lacul, serele, si m-am opritpe pajistea din stanga casei de oaspeti, o pajiste cum am vazut doar in filmele englezesti dupa cartile lui Jane Austen. Cu o vreme tipic englezeasca, dar nu neaparat ostila ma hotarasc sa imi acord orele pe care mi le doream, acolo in iarba. Fac cale intoarsa la masina si imi iau sacosa pregatita de acasa si revin in parc. Sacul de dormit la tulpina copacului, cutia de acuarele, camera foto si sandvisul. Cand a trecut timpul nu stiu, senzatia de timp care sta in loc era sparta uneori de rasetele copiilor din jur si de zgomotul indepartat a vreunui motor de avion, in rest, de jur imprejur doar natura. Am ascultat, am pictat si am dormit.

Ce am facut dupa ce am plecat din Mogosoaia in alt post :)

clopotei

Tags: , , , ,

Reply

Copyright © 2010 Strop de Soare All rights reserved. Theme by Laptop Geek.