o dupa-amiaza aproape normala :)
de ce ‘aproape’? ca sa nu intru in comun
iubesc zilele lungi, cu lumina, cand ajung acasa si am muuuulttt timp pentru mine pana se lasa noaptea, am senzatia ca reusesc sa fac atat de multe lucruri :P Astazi am iesit la pedalat prin cartier vreo ora, in timp ce masina de spalat facea ce stie ea mai bine sa faca [doar trebuie sa pregatim bagaje de calatorie], am stat apoi in parc si am citit pana s-a lasat seara, apoi m-am asezat in fata lui Fram, i-am spus ce sa-mi cante si m-am plimbat prin cateva zeci de cv-uri, prin vietile multor oameni ca sa caut extraordinarul, sa-l surprind in cea mai potrivita forma sau exprimare (si nu e job related, daaa? :D) si toate astea in timp ce se pregatea in cuptor o crema de zahar ars careia ii duceam de mult timp dorul.
acum … sunt obosita de la bicicleta, sunt multumita ca am informatiile de care aveam nevoie, astept sa se raceasca crema ca sa-i savurez gustul si apoi sa intind rufele pe franghie …
am intrebat un prieten de curand ce crede ca m-ar face fericita, nu mi-a raspuns … astazi, acum, sunt fericita, si nu e o reteta secreta sau miraculoasa pentru asta :)
deci înseamnă că dai şi la alţii reţeta de cremă de zahăr ars? :D
io am reteta asa ca poti sa imi aduci direct crema :P
hehehehe, reteta e cea mai simpla reteta din lume, dar nu e simplu sa treci de vama asa delicatesa :) dar Pia, as putea insa sa-ti fac crema cand vin la tine :P
vrei sa ma duci cu zaharelu… lasa ca daca poti sa treci vama cu carnati afumati poti sa treci si cu zahar ars haahhaa