sa vorbim despre pasiune
Era o vreme cand scriam despre munca, despre ce lucram; recitind acum cateva dintre posturile alea am recunoscut pana si eu pasiunea pentru lucrurile in care credeam. Din cauza aceleiasi ‘pasiuni’ acum nu mai scriu, acum invat sa comunic cu impact si ajung sa-mi inteleg colegele mai vechi care imi spuneau in urma cu sase luni ca o sa-mi treaca pasiunea asta, si initiativa, si ideile … atunci nu le credeam, acum o simt pe propria piele. Am ajuns sa valorez enorm sfaturi ca ‘de ce nu vrei sa ai o vara linistita?’, ‘de ce te mananca-n fund si nu-ti vezi doar interesul tau’ sau ‘cand managerul [sau unul mai sus ca tine, nu conteaza linia de raportare] iti spune sa sari, tu tre sa intrebi cat de sus?’. Sunt de la oameni care au invatat, care si-au temperat poate pasiunea, initiativa, sau sunt mai norocosi ca mine si au avut alternative catre care sa canalizeze lucrurile astea bune. Sunt de la oameni pe care ii apreciez mult, as putea sa spun ca in lumina ultimelor saptamani, sunt oameni pe care am ajuns sa-i iubesc mult … insa nu ma pot asimila lor. Eu nu am punctul ala de sprijin in afara muncii mele care sa faca mai putin importanta pierderea de care spuneam mai devreme, asa ca aleg, aleg sa ma schimb ca sa fiu mai buna, ca sa aduc valoare prin ceea ce fac, nu ca sa ma potrivesc unui profil standard, sa pot sa intru in cutiuta mea ca sa completam jocul de cuburi al unei alte multinationale. Eu sunt altfel, si vreau sa raman altfel. Cine pierde si cine castiga la faza asta? ambele parti obtin exact ce au nevoie :)
Si-acuma vedeti de ce nu ma plictisesc si nu am vreme sa scriu asa cum o faceam inainte, sa nu ziceti ca nu v-am zis :P
