fragment de maine
Un iz de scortisoara invaluia lemnul din prispa casei ducandu-ma cu gandul la o carte de mult citita. Placinta de mar statea fiebinte pe farfurie, alaturi de carafa cu vin fiert astepand parca anumite buze sa-i guste din licoare. In fotoliul vechi cu stofa roasa si peticita pe alocuri era lasata patura de culoarea toamnei care aducea parca cu ea zilele de octombrie. O pereche de botosi de iarna iesira pe prispa si deschisera ferestrele largi ca sa intre in camerele batranesti caldura molcoma a soarelui de-amiaza de toamna. Din camera razbatu muzica, slagare de alta-data care faceau aerul sa vibreze pe fundalul inconfundabil al acului de pick-up pe discurile de vinil.
Dinspre livada se auzea zumzetul taranilor care adunau belsugul ramurilor grele, fructe carnoase si dulci care aveau sa ajunga pe mesele atator oameni la fel ca noi. Din varfurile copacilor soarele imi mangaia fata iar vantul usor facea sa-mi tresara pielea sub haina subtire de bumbac. Fosnetul frunzelor, mirosul de iarba proaspat cosita si rasetele oamenilor ma-ntorc cu gandul la putinele veri petrecute la tara. Patura aspra imi atinse umerii intr-o imbratisare calduroasa si buze moi imi sarutara tampla aducandu-mi mai aproape mirosul de soare din par. M-am lasat in imbratisare, privind la iarba inca verde si la botosii de iarna care-mi incadrau pasii. Urcand cele trei trepte de lemn ce gemeau sub talpile noastre gandurile se pierdeau in zilele de primavara timpurie cand intr-o cafenea visam doar la azi. Cu nostalgia de la tara copilariei in priviri, ne zambim in timp ce licoarea fierbinte si aromata curge in canile grele de lut si fotoliul ne primeste imbratisati sub privirea ingaduitoarea a soarelui molcom si la fel de batran ca si timpul.
