Un prieten spunea astazi ca toti ne dorim macar o clipa de nemurire, daca nu nemurirea. Citesc acum o carte din care inteleg ca de fapt toata lumea isi doreste puterea, ar fi de ajuns o clipa de putere? Daca ati avea de ales intre nemurire si putere, ce ati alege?

Singura constanta e schimbarea, asa-i? Inseamna ca scopul pentru care traim este schimbarea, trecerea la next level; nu stim daca nivelul urmator va fi mai bun sau nu, daca implica evolutie sau involutie, insa undeva, candva, un cerc se va inchide, iar procesul e doar de schimbare. Ce faci atunci cu puterea sau cu nemurirea? De unde dorinta de a avea inimaginabilul, iar cand acesta devine realitate sa iti dai seama ca-l valorezi atat de putin si ca de fapt altceva vroiai. Poate daca ne-am intreba de ce vrem acel inimaginabil ne-am da seama ca de fapt nu ni-l dorim, sau am ajunge doar la concluzia ca ne e in fire sa ne dorim ce nu avem doar pentru ca nu avem, cand avem, nu ne mai dorim; daca ajungi sa ai tot ce iti doresti, atunci nu-ti mai doresti nimic, ceea ce e … distrugator. Atunci sa ramanem doar cu dorinta si sa nu facem lucrurile sa se intample, ca sa avem ce sa ne dorim si deci sa nu ne distrugem? Dar daca iti doresti si nu faci nimic sa obtii lucrul ala, la ce bun sa ti-l doresti?

… nemurire sau putere?

Si in tot amalgamul asta de intrebari, de actiuni, de planuri, de reusite si de esecuri, o imagine revine in mod constant, un petec de livada, poate cateva randuri de vie, un apus de soare si un pridvor cald si o cana de ceai de tei in maini – cat de realizabila este imaginea asta? sau e doar o iluzie, genul de fantezie care ramane fantezie toata viata???? oare o data transformata in realitate imaginea asta se va dovedi doar fum????

Si ca sa nu va dau apa la moara, stiu ca eu voi alege, asa cum zice Miti, aici nu e loc de decizii, sunt doar alegeri.

Asa ca anul asta vreau sa fiu pregatita, ca  sa fac si eu ceva pentru planeta asta, macar simbolic :)

Imi amintesc cand eram mica si striga mama dupa mine sa sting lumina cand ies dintr-o camera, stiu ca ratiunea era alta atunci, insa m-a invatat responsabila si mi-a intrat in obicei; din pacate multi oameni la fel ca mine nu simt responsabilitatea asta. As fi curioasa sa stiu cati oameni se vor alatura initiativei asteia, dincolo de faptul ca da bine, ca e cool, ca e la moda, ci pentru a-si forma un obicei si a deveni solidari cu miscarea asta care poate schimba lucrurile pentru noi in primul rand. Din fericire este mediatizat destul de bine, sau poate eu vad lucrurile asa pentru ca m-a interesat subiectul; voi ati vazut in media pana acum evenimentul asta?

]]> http://stropdesoare.ro/2009/03/19/romania-stinge-lumina-in-28-martie/feed/ 3 http://stropdesoare.ro/2009/03/12/vreau-vreau-vreau/ http://stropdesoare.ro/2009/03/12/vreau-vreau-vreau/#comments Thu, 12 Mar 2009 08:58:56 +0000 Aura http://stropdesoare.ro/?p=519 vreau masina dom’le

nu mi-am luat permisul ca sa-l tin in portofel, ca si-asa nu aveam destule plasticuri dupa mine, vreau sa sofez, si oricat as fi impotriva efectelor pe care le are aceasta activitate, de la poluare pana la nervii din traficul bucurestean, nu pot sa nu vreau; moft sau nu, vreeeeaaauuuuuu masina

acuma, de cateva luni se pune constant intrebarea, ce masina???

pentru ca nu ma pricep, am zis una mica si simpatica, sa ma pot descurca in oras cu ea (stiti voi, parcare, strecurat prin intersectii, etc), sa consume putin (ca de, costuri si criza), sa fie noua ca sa n-am probleme cu ea 3-4 ani, o roata cred ca stiu sa schimb, insa sub capota nasul nu mi-l bag cu toate cunostintele de mecanica pe care le-am stocat de dragul unui examen; intrebarea e ce masina? si colac peste pupaza, ca sa ducem moftul la extrem, ce bine ar fi sa fie masinuta una electrica si nepoluanta, sau macar un hibrid :D

mai e si chestiunea banilor, cu banii jos nu am cum sa o iau, la credit mi-am pus un plafon (pe care intre noi fie vorba o sa-l depasesc, asa fac intotdeauna :D), si cand toate informatiile astea se aduna si zic ca am o decizie se mai trezeste cate un binevoitor sa intrebe ‘da de ce vrei tu masina noua?’ si s-a dus pe apa sambetei rationamentul meu … pentru ca intrebarea e mereu urmata de dezavantajele aferente, in majoritate de ordin financiar, la care oricat de mult as vrea sa reactionez cu ‘ma descurc eu, om trai si-om vedea’ mai e un pic de ratiune prin capul asta care incepe sa proceseze si uite-asa ma intorc de unde am plecat, adica la mica si simpatica (ca sa nu mai spun de argumentul forte al lui Florin, ‘gandeste-te ca in cativa ani o sa ai familie, ce faci cu aia mica si simpatica atunci?’  – ati prins voi ideea!!)

asa ca pana ma decid, pana am banii si pana ajung sa am macar 4 roti, ma delectez cu minunatiile de la Ford, Mini si Toyota si poate in 2014 o sa ma pot gandi ca mi-as permite un Seat Leon Twin Drive Ecomotive :D

Dar nu m-am apucat de scris pe blog la ora 1 am ca sa povestesc despre un meci care nici macar nu m-a prins; ci scriu pentru discutia la care am fost parte asta seara, mai mult intre mine Carmen si Laura, in timp ce Florin era cu nasul in laptop-ul meu incercand sa configureze un card 3G iar Gabi era cu ochii la meci si cu urechile la noi, mereu la panda :D

Mi-am dat seama cat de faine pot fi astfel de discutii, cat de multe lucruri poti sa impartasesti si cate idei poti sa culegi. Pot sa spun ca in afara de povestile cu Del, asta a fost prima data cand am avut o astfel de discutie in afara unui birou, si imi place.

Deci una peste alta, desi nu a jucat Romania meciul de fotbal, am avut o seara faina, faina;

Si ce e si mai fain e ca am din nou planuri, am idei, vreau sa fac chestii, atat de mult poate schimba asta viata mea!!! … ugh :)

Nu ma pot lauda ca sunt un cititor avid, de cand nu mai merg cu metroul/ tramvaiul, nu prea mai citesc, sau cel putin, nu atat de mult ca inainte. Cand am vazut prima pagina (din 18) mi-am zis ca daca am citit 10 din cele 1001 sunt ok :-s … si incep sa numar, am gasit 20, ceea ce e peste asteptari, dar ingrozitor de putin :(. Nu stiu cine a facut lista, e clar ca gusturile sunt variate si va exista o selectie, dar totusi, doar 20?????

Ca sa nu mai spun ca pe lista sunt carti de genul Alice in Tara Minunilor, Robinson Crusoe sau Cei trei Muschetari, pe care nu le-am citit, si ma indoiesc ca le voi citi de acum inainte.

Off :)

rezultatul?

Ambassador

Sales representative? No way. Chemical engineer? Not you. With a big heart and a natural knack for smooth-talking, there’s no doubt that you could go head-to-head with Angelina Jolie for best humanitarian. Whether you’re smoothing over a fight between feuding friends or solving the stickiest of situations, you somehow manage to keep even-keeled under the heaviest of pressures. That’s why the perfect job for you would be making sure that people all over the world are happy, healthy, and safe.
And while there may be a lot of competition on the international stage, this world could still use all the caretakers it can get. So make sure to take your heart wherever you go! Believe it — no matter where you work, your coworkers will be glad you’re there.

La sfarsit, optiunea: “Take Test Again”

sa mai incerc o data? :)

Are sens sa-mi pun dorinte? are sens sa suflu in lumanari si in acest an? Pentru prima data, anul asta, ziua mea a fost doar una din multe alte zile, si desi poate parea trist, pentru mine a fost ok; ce a facut diferenta a fost multitudinea mesajelor pe care le-am primit de unde nici nu ma asteptam, pe cele mai neobisnuite cai, si asta a fost foarte bine :)

Mi-am dorit sa merg la Barcelona, am fost; imi doresc Viena, voi merge in toamna; imi mai doresc sa merg la mare, abia astept sa ajung in Vama, desi cred ca anul asta ceva s-a schimbat, nu stiu daca ma voi mai regasi in atmosfera din Vama.

Mi-e teama sa imi doresc mai mult, imi e teama sa fac planuri, pana acum a fost ok sa imi doresc ceva pe moment si sa fac ca lucrul ala sa se implineasca, va fi oare mereu asa?

Jumatate din familia mamei s-a mutat prin anii ‘70 in Hateg, in Hunedoara; cand m-am mutat in Sibiu, strada unde am stat in primul an s-a numit Hategului :)

4 ani mai tarziu m-am mutat in Bucuresti, iar strada unde era blocul in care am locuit 2 ani jumatate se numeste … nu Sibiului :) se numeste Dobrun, ca o alta strada din Sibiu, ca o fabrica de paine si patiserie din Sibiu.

Dupa 2 ani jumatate cat am locuit in Rahova, m-am mutat in Drumul Taberei, foarte aproape de strada Sibiu :P;

… dar nu ma opresc aici, o sa trec la oameni, majoritatea prietenilor de-a lungul timpului sunt din Piatra Neamt, si asta nu pentru ca am inceput scoala la Iasi, de cand m-am mutat la Adobe, majoritatea oamenilor din viata mea sunt din Vaslui, si ca sa inchei in acelasi spirit, am cunoscut-o asta seara pe ‘probabil’ viitoarea noastra colega de apartament, de unde credeti ca este? … tanananananana …. Vaslui, ati ghicit :)

uff, ce ti-e cu viata asta!