sa vorbim despre pasiune

Era o vreme cand scriam despre munca, despre ce lucram; recitind acum cateva dintre posturile alea am recunoscut pana si eu pasiunea pentru lucrurile in care credeam. Din cauza aceleiasi ‘pasiuni’ acum nu mai scriu, acum invat sa comunic cu impact si ajung sa-mi inteleg colegele mai vechi care imi spuneau in urma cu sase luni ca o sa-mi treaca pasiunea asta, si initiativa, si ideile … atunci nu le credeam, acum o simt pe propria piele. Am ajuns sa valorez enorm sfaturi ca ‘de ce nu vrei sa ai o vara linistita?’, ‘de ce te mananca-n fund si nu-ti vezi doar interesul tau’ sau ‘cand managerul [sau unul mai sus ca tine, nu conteaza linia de raportare] iti spune sa sari, tu tre sa intrebi cat de sus?’. Sunt de la oameni care au invatat, care si-au temperat poate pasiunea, initiativa, sau sunt mai norocosi ca mine si au avut alternative catre care sa canalizeze lucrurile astea bune. Sunt de la oameni pe care ii apreciez mult, as putea sa spun ca in lumina ultimelor saptamani, sunt oameni pe care am ajuns sa-i iubesc mult … insa nu ma pot asimila lor. Eu nu am punctul ala de sprijin in afara muncii mele care sa faca mai putin importanta pierderea de care spuneam mai devreme, asa ca aleg, aleg sa ma schimb ca sa fiu mai buna,  ca sa aduc valoare prin ceea ce fac, nu ca sa ma potrivesc unui profil standard, sa pot sa intru in cutiuta mea ca sa completam jocul de cuburi al unei alte multinationale. Eu sunt altfel, si vreau sa raman altfel. Cine pierde si cine castiga la faza asta? ambele parti obtin exact ce au nevoie :)

Si-acuma vedeti de ce nu ma plictisesc si nu am vreme sa scriu asa cum o faceam inainte, sa nu ziceti ca nu v-am zis :P

Liverpool vs. Real Madrid

Asta seara am fost la meci; ca de obicei Carmen ma ia din drumul obisnuit spre casa si ma deturneaza fie la o cafea, fie la o sueta tarzie in sufrageria din Mircea Voda, fie ca asta seara la un meci. Stiind ca la un moment dat, nu stiam (si inca nu stiu) cand, va avea loc meciul Romania – Serbia, cand zice Carmen de meci presupun ca despre asta e vorba, si fara sa imi pun intrebarea daca da sau ba, ma las cooptata si in drum spre meci. Acasa, surpriza, e “doar” un meci UEFA, care nu ma pasioneaza decat cand joaca si echipe de la cluburi din Romania, insa macar am auzit de Liverpool si de Real Madrid :D

Dar nu m-am apucat de scris pe blog la ora 1 am ca sa povestesc despre un meci care nici macar nu m-a prins; ci scriu pentru discutia la care am fost parte asta seara, mai mult intre mine Carmen si Laura, in timp ce Florin era cu nasul in laptop-ul meu incercand sa configureze un card 3G iar Gabi era cu ochii la meci si cu urechile la noi, mereu la panda :D

Mi-am dat seama cat de faine pot fi astfel de discutii, cat de multe lucruri poti sa impartasesti si cate idei poti sa culegi. Pot sa spun ca in afara de povestile cu Del, asta a fost prima data cand am avut o astfel de discutie in afara unui birou, si imi place.

Deci una peste alta, desi nu a jucat Romania meciul de fotbal, am avut o seara faina, faina;

Si ce e si mai fain e ca am din nou planuri, am idei, vreau sa fac chestii, atat de mult poate schimba asta viata mea!!! … ugh :)

Tags: idei, planuri, prieteni

am ramas la rosu

si nu, nu m-am dus la Oracle :)

De astazi, sunt parte a echipei de Recrutare a Vodafone Romania;

Am invatat sa-mi temperez entuziasmul, amintiri din primavara trecuta si blog-ul dedicat faptului ca ajunsesem la Adobe Romania ma fac sa zambesc putin amar. Adobe ramane locul unde am invatat cel mai mult, unde am cunoscut oamenii cei mai faini si am invatat sa iubesc ITstii, unde ma intorc mereu cu placere, cu o idee, la o petrecere sau … doar in vizita ca eram in drum spre casa :)

Astazi, ma alatur unei echipe unde e nevoie de mine, intr-o companie care promite si care asteapta de la mine ce promite, sper sa nu ne dezamagim reciproc.

Sa nu ziceti ca inchei postul asta intr-un ton nu foarte optimist, in afara de faptul ca sediul e prea departe, pana acum totu’-i foarte fain :), si pentru ca ma stiti, o sa fie fain in continuare, la urma urmei, eu sunt acelasi strop de soare

IT-stii joaca ping-pong

si nu numai, insa din orice firma ar veni sau in orice firma ar lucra, toti joaca ping-pong, oare exista si o cupa a IT-stilor la ping-pong? E uimitor sa-i vezi, oameni in toata firea care se joaca, … si nu mai vorbesc de celebrele trotinete sau de consola wii.

Ultima achizitie, care a mobilizat din nou toata firma in ‘fun room’, este masa de foosball. Nu e greu sa joci, dar e greu sa joci bine, iar daca nu faci echipa buna cu colegul tau, iti ramane optiunea de a juca la patru maini :)

… o poza de la Razvan :)

Tags: Adobe, ping-pong

about being the best

Nu o data mi s-a spus ca ‘bine’ este dusmanul lui ‘foarte bine’.

Si ca sa nu fac si acest post despre mine, o sa ma rezum la ceea ce vad la munca, zi de zi. Cred ca am mai spus ca sunt una dintre persoanele alea norocoase care cunosc oameni noi zi de zi, le aflu povestile, le vad temerile sau emotia, le impartasesc glumele. Ce ma uimeste insa neincetat este cand primesc raspunsuri de genul ‘vreau sa raman mai bine team lead la Tz SRL decat sa vin programator la Adobe’. Si nu e vorba de alegerea de a ramane intr-o firma mica, pentru ca am aflat ca satisfactiile profesionale pot exista in orice fel de mediu, firma mica, mare, corporatie, ONG sau in freelancing.

E ca atunci cand trebuia sa iti alegi liceul la care sa dai admitere, cand ai de ales daca sa fii un codas intr-o clasa dintr-un liceu bun, sau sa fii fruntas intr-o clasa intr-un liceu mai slab. Bineinteles, totul suporta discutii, comentarii, e adevarat ca poti fi fruntas intr-un liceu slab si sa ajungi pe o cale profesionala buna pentru ca te preocupi sa inveti pe cont propriu, si nu prea conteaza liceul sau facultatea ale caror cursuri le urmezi. Si totusi … sa tii la o pozitie de management, chiar si informala, sau sa tii la titulatura, in masura in care ai poate 22 de ani si habar nu ai ce inseamna de fapt managementul, in loc sa accepti o provocare, in masura in care la un job antreprenorial te poti intoarce mai usor daca mediul corporatist nu iti prieste, nu o sa inteleg.

blogging from BEC

S-a terminat, sau aproape s-a terminat si editia a doua pentru Adobe Romania a BEC. Este in desfasurare a patra proba, si ultima, si anume proba de WII :)

Trebuie sa recunosc, scorurile au fost destul de stranse, si surpriza a fost foarte placuta sa vad ca si la proba de design aplicativ, si la cea de programare in AIR cat si la cea de QA, concurentii au fost la inaltime.

In curand dam premiile, dar la urma urmei, asa cum spuneau membrii echipei four4IT, premiile conteaza mai putin; eu m-am simtit bine, sper ca si voi, si sper sa ne vedem curand la urmatoarea editie. See u later, guys!!

attending Flex Camp

Adobe Romania gazduieste asta seara tabara de Flex

Nu sunt programator, dar nu pot sa nu gasesc cel putin interesant acest eveniment. Peste 50 de participanti, si nu doar din Bucuresti, timp pentru networking, sesiuni interactive, peste 30 de participanti pe Adobe Acrobat Connect, live streaming si evident inregistrarea sesiunilor.

Dat fiind ca este primul eveniment de acest gen care este gazduit de Adobe Romania si ca inscrierile la eveniment s-au terminat in urma cu peste doua saptamani — din cauza ca s-au ocupat toate locurile — asteptam feedback-ul vostru pentru a imbunatati urmatoarele editii. Ne dorim ca evenimentul sa aiba loc de doua ori pe an, cu cat feedback-ul va fi mai targetat si mai constructiv, cu atat urmatoarele sesiuni vor fi mai pe placul si folosul audientei.

Pana atunci insa, multumim pentru participare si keep up the spirit!!

Flex Rulez!!!! — asta e din cauza programatorilor, jur!! :P –

m-am apucat de ascutit creioane

I need something catchy …

va suna familiar? … sunt in cautarea unei idei, adica, idei eu am, dar nici una la inaltimea asteptarilor, asa ca … nu ma puteti ajuta asa-i?? daca va spun despre ce e vorba s-a cam dus surpriza, asa ca stau si ma chinui singura, sinapsa dupa sinapsa, in curand o sa iasa scantei … dupa cum ziceam m-am apucat de ascutit creioane, cu doua am fost successful, la al treilea am ascutit pana l-am consumat de tot, al naibii avea mina prea moale si se rupea incontinuu, … am ramas si fara creion acum. Asta imi aduce aminte de joculetul lui Frank de la Londra, sa rupi un creion lovindu-l cu un deget in timp ce altcineva il tine de capete, … parea imposibil, intr-un final chiar si eu care ma indoiam am reusit. Morala, intai exerseaza in gol, si apoi focuseaza-te pe ce e dincolo de creion, cu alte cuvinte, focus on what’s beyond, on the outcome, and not on the obstacle itself. Nice lesson :)

I need something catchy …

orange wednesday it is then! :)