Marius scria zilele trecute despre locuri din Bucuresti, despre Caru’ cu bere si alte locuri, cladiri, dovezi ale istoriei care a trecut peste noi. Weekend-ul trecut am ajuns pentru prima data la Muzeul National de Istorie. Am ramas uimita in fata replicii Columnei lui Traian din Lapidarium, iar tezaurul national … ugh, breath taking :)
Dincolo de muzeu, de expozitia de decoratii, mi-am ales de la magazinul cu souveniruri un set de fotografii cu Bucurestiul de alta data, si cand voi fi la casa mea, le voi inrama pentru coltul meu de lectura, alaturi de lampadar si fotoliu, de rafturile cu carti si fereastra spre lume :)
RoBlogFest, aproape de miezul noptii, in Fabrica, alaturi de aceiasi oameni faini cu care am impartit bune si mai putin bune perioada de inceput a Adobe in Romania, aseara am fost din nou parte din gasca care a reprezentat Adobe la decernarea premiilor RoBlogFest unde blogul nostru a luat locul 1 la sectiunea blog de companie. Un snapshot:
Si daca nu aveti rabdare sa vedeti toata premierea, un skip la minutul 17:25 va va satisface curiozitatea :D
Da, nu stiu ce se intampla cu mine zilele astea, insa efectele sunt din cele mai neobisnuite: ma uit la Badea, citesc National Geographic si urmaresc talk-show-uri politice; cred ca e ceva in aer de cand cu primavara asta :)
Tema preferata la televizor – ne imprumutam sau nu la FMI? analisti financiari si politici isi dau cu parerea, oamenii de rand privesc, de multe ori fara sa inteleaga mare lucru, iar jocurile politice isi urmeaza cursul. In jurul meu aud constant ca oamenii care inteleg ceva din realitatea asta politica sunt scarbiti si nu se duc la vot, ’si-asa nu avem ce alege’. Asta mi se pare cea mai mare dovada de lipsa de responsabilitate civica, n-ai pe cine sa alegi, mergi si invalideaza buletinul de vot, cum ar fi la alegeri sa ai 99% voturi exprimate din totalul populatiei cu drept de vot si 75% voturi invalidate, nu te-ar pune pe ganduri? poate atunci am avea o baza pe care sa putem schimba ceva daca ne nemultumeste faptul ca Basescu sau oricine altcineva e ales cu 50%+1 din voturile exprimate, care de fapt inseamna 20% din populatia cu drept de vot … ugh, cum am ajuns sa scriu despre asta? :-s
Nu stiu cand veti mai citi pe blog-ul meu un post despre politica, una-peste-alta, io ma duc la vot (asta daca nu mai scot astia vreo gaselnita ca la alegerile parlamentare, ca sa votez doar in orasul de domiciliu :-s)
Legenda spune ca Baba Dochia purta noua cojoace, pe care a inceput sa si le scoata la inceputul lunii martie, fapt ce a provocat schimbari ale vremii; zilele insorite au fost deseori urmate de ploaie si ocazional chiar de lapovita. A-ti alege o ‘baba’ in timpul primelor noua zile din martie inseamna conform legendei ca daca ziua aleasa este insorita, esti binecuvantat cu un suflet pur si bland si totul iti va merge bine intreg anul. Din contra, daca vremea este friguroasa si geroasa, cu vant si cu un cer innorat, atunci vei avea inima “rece, neagra si inghetata”.
Legenda sau nu, mie ‘babele’ mi-au adus doar ani buni de cand ma stiu.
Am ajuns inca o data la Sibiu pentru un weekend prelungit; dupa vestile bune primite vineri parca m-am rupt de realitate in orasul asta care ma deconecteaza de fiecare data, din primul minut cand pun pasul in oras. Cu ce plec astazi de aici?
Cu cartile pe care mi le-am dorit in bagaj (Iritzi avea dreptate cand incerca sa ma convinga ca orice lectura are mai mult farmec citita in limba in care a fost initial scrisa), cu minunate amintiri ale noii galerii de pictura din Casa Albastra, cu cateva perechi noi de cercei ;;), cu multe alte amintiri, cu dorinta de a-mi pune patine in picioare, ca sa mai invat ceva anul asta, si din nou cu dor de Sibiu.
Am ajuns anul asta a doua oara in Vama; la festivalul de folk … in drum spre scena, pe dreapta se danseaza Salsa in Gulag, pana la scena mai sunt cel putin trei terase, house, dance si la ultima putin rock in jurul unui foc de tabara.
Cand s-a aglomerat Vama atat de mult? Parca sunt in Mamaia sau oricare alta statiune, doar ca serviciile sunt mult mai proaste, la fel de scumpe si folk-ul nu mai reuseste sa ajunga la mine.
Oamenii, tinerii, nu au venit aici pentru folk, sau pentru nudism, sau pentru ideea de libertate si non-conformism, sau pentru aerul boem, usor hippie pe care (cred) il avea candva satul asta; vin ca sa bea … nu conteaza ce, cu cat mai tare, cu atat mai bine, nu conteaza cum sau cu cine …
La festival, socializam, am intalnit cateva bloggerite :) mi-ar fi placut ca intalnirea sa aiba loc intr-un alt context, la o ceainarie in vechiul Bucuresti sau in centrul Sibiului; la o vorba si nimic mai mult.
Daca e sa ii iau la rand pe cei cu care am am povestit asta seara (fara sa am pretentia de a-i cunoaste vreun pic), as spune ca fiecare din noi fugea de cate ceva; cei doi litri de vodka impartita la cinci, discutiile usoare cu o ureche ascultand-o pe Tatiana Stepa, pur si simplu nu mi s-au potrivit.
Sunt eu atat de fitoasa ca nu ma pot ameti cat sa ma simt bine sau suntem cu totii mai superficiali decat ne-am gandit vreodata?
Mi-am dorit concediul asta sa fie de odihna, si a fost, mi-am dorit sa cunosc oameni noi, si am cunoscut, mi-am dorit sa ma indragostesc si am ajuns sa imi doresc atat de mult doar un sarut, mi-am dorit sa plec de aici cu sentimentul ca nu am pierdut nimic, ca ‘mi-am asumat riscul de a trai, asa cum in fiecare zi imi asum riscul de a muri’ … inseamna asta sa beau pana nu ma mai pot tine pe picioare? Inseamna asta sa cad din melacolie in veselie exagerata din 15 in 15 minute dupa cum se schimba playlist-ul in Stuf? Alin poate mi-ar zice ca da, pentru o noapte, sau pentru doua, ce ramane insa dupa asta?
Ramane ca fiecare avem inca chestiile noastre care nu ne lasa sa dam un sarut, fiecare avem temerile care revin in fiecare dimineata cu durerea de cap si cu aferentul NurofenPlus, ramane si bucuria de a fi acolo la concertul OCS, ramane si bucuria de a-l fi ascultat din nou pe Ducu Bertzi live in Vama; mie imi ramane pacea pe care mi-o dau valurile din nordul plajei cu corturile rasfirate in rasaritul incandescent dimineata de dimineata, imi ramane simplitatea oamenilor care se descopera goi in fata soarelui zi de zi si care se daruiesc marii asa cum sunt, mie asta imi ramane din Vama.
Nu ma mai intorc in Vama, decat daca vara viitoare voi putea veni cu masina mea si sa ridic cortul meu pe plaja din nord, sa ma bucur de soare si de mare, atat …
Un rasarit de soare, o plaja rece care se iveste sub primele raze, numai ca in loc de nisip sunt straturi de chistoace de tigari, de detoate, cu filtru si fara, romanesti si straine, albe sau negre, mentolate, simple sau cu aroma de scortisoara, dar care dau mirosul specific plajei, de duhoare innecacioasa, de tutun ars, nicidecum de sare, alge sau simplu, Soare.
