Dreams … they come and go, they change or stay, it’s dreams :)
Madalina Manole – Te-am vazut, mi-ai placut
Asculta mai multe audio Muzica »
Savoy – Catrene
Asculta mai multe audio Muzica »
Mirabela Dauer – Te Astept Sa Vii
Asculta mai multe audio Muzica »
Angela Similea – Cheama iubirea
Asculta mai multe audio Muzica »
- ati fost vreodata in situatia de a simti ca nu mai aveti ce oferi? ca sunteti goi pe dinauntru si ca nimic nu va mai poate misca? ca nu mai puteti iubi, zambi, rade, … doar un gol care nici macar ala nu va umple … ce e mai trist in tot scenariul asta e situatia cand cineva alege constient sa fie in starea asta cu gandul poate ca asa nu va mai suferi, ca asa tot ceea ce conteaza de fapt nu mai exista, ca totul e ok pentru ca daca nu ai ce oferi nu esti in postura de a astepta sa si primesti, si-atunci nu vei fi dezamagit, … din nou, ca asa poate nu vei mai fi ranit
- imi place sa ma joc, cu Danut, cu soarele, cu cuvintele, afara, in zapada, pe plaja, cu marea, cu frunzele cazute toamna in padure, cu creta pe asfalt, cu M&M-urile … si da, sunt inca un copil, multumesc lui Dumnezeu pentru asta
- prea rar mi-am pus intrebarea de ce?; de fapt, m-am intrebat asta deseori in ceea ce-i priveste pe altii relativ la mine, insa prea rar referitor la mine … prea putina introspectie, tot timpul la vedere, tot timpul reactie … e bine sau nu, nu stiu, asa sunt eu (si nu cred ca e doar o scuza); Alin imi spunea ca dorinta mea de a calatori, de a sta atat de mult in preajma oamenilor, de a muta mobila prin casa sau de a face ceva pentru celalalt, toate sunt pentru ca fug de mine, pentru ca mi-e teama sa raman cu mine, si ca e infricosator ce poate afla un om despre el insusi – nu spun ca nu are dreptate, insa a-ti fi tie insuti suficient nu este calea spre fericire, … cred ca imi lipsesc inca niste bucati de puzzle din ce vroia Alin de fapt sa ma invete
- am fost intrebata recent daca cred in Dumnezeu, si nu am stiut ce sa raspund, … de ce tin post? de ce merg la biserica? pentru ca am nevoie sa cred; pentru ca e imposibil ca dincolo de noi sa nu mai existe nimic, fiecare traim in doua universuri iar cineva sau ceva tine un echilibru, daca asta inseamna sa cred in Dumnezeu, da, cred.
- astazi am facut o alegere, ipotetica si intr-o situatie dusa la extrem, insa o alegere asupra careia gandind acum la rece nu as reveni, chiar daca asta ma face sa par intr-un fel in care poate de fapt chiar sunt
- asta-seara am ajuns acasa in parfum de magnolii, da, infloresc magnoliile in Drumul Taberei si am avut o senzatie de trezire, ca si cum as fi dormit ultimele zile si nu am vazut cand mugurii au dat in floare; abia astept weekend-ul sa iau iar la pedale trotuarele din cartier, sa ma opresc undeva pentru un ceai fierbinte la soare si-apoi sa-mi tremure mainile de efort cateva ore
- ma gandeam pe drum la faptul ca te asteptai sa-ti spun sa nu te mai joci cu mine, imi place cand o faci, pentru ca ma provoci, pentru ca invat, pentru ca ma amuza, pentru ca ma supara, pentru ca ma pune pe ganduri, pentru ca la sfarsitul zilei e o joaca serioasa; si nu, nu vreau sa te schimbi, nu vreau sa fii ‘asa’, sau ‘altfel’, si pentru ca de fapt cu totii ne schimbam in timp si nu ramanem la fel, tot ce imi doresc este ca asta sa nu se schimbe anume sa fii tu asa cum esti
Marius scria zilele trecute despre locuri din Bucuresti, despre Caru’ cu bere si alte locuri, cladiri, dovezi ale istoriei care a trecut peste noi. Weekend-ul trecut am ajuns pentru prima data la Muzeul National de Istorie. Am ramas uimita in fata replicii Columnei lui Traian din Lapidarium, iar tezaurul national … ugh, breath taking :)
Dincolo de muzeu, de expozitia de decoratii, mi-am ales de la magazinul cu souveniruri un set de fotografii cu Bucurestiul de alta data, si cand voi fi la casa mea, le voi inrama pentru coltul meu de lectura, alaturi de lampadar si fotoliu, de rafturile cu carti si fereastra spre lume :)
Da, nu stiu ce se intampla cu mine zilele astea, insa efectele sunt din cele mai neobisnuite: ma uit la Badea, citesc National Geographic si urmaresc talk-show-uri politice; cred ca e ceva in aer de cand cu primavara asta :)
Tema preferata la televizor – ne imprumutam sau nu la FMI? analisti financiari si politici isi dau cu parerea, oamenii de rand privesc, de multe ori fara sa inteleaga mare lucru, iar jocurile politice isi urmeaza cursul. In jurul meu aud constant ca oamenii care inteleg ceva din realitatea asta politica sunt scarbiti si nu se duc la vot, ’si-asa nu avem ce alege’. Asta mi se pare cea mai mare dovada de lipsa de responsabilitate civica, n-ai pe cine sa alegi, mergi si invalideaza buletinul de vot, cum ar fi la alegeri sa ai 99% voturi exprimate din totalul populatiei cu drept de vot si 75% voturi invalidate, nu te-ar pune pe ganduri? poate atunci am avea o baza pe care sa putem schimba ceva daca ne nemultumeste faptul ca Basescu sau oricine altcineva e ales cu 50%+1 din voturile exprimate, care de fapt inseamna 20% din populatia cu drept de vot … ugh, cum am ajuns sa scriu despre asta? :-s
Nu stiu cand veti mai citi pe blog-ul meu un post despre politica, una-peste-alta, io ma duc la vot (asta daca nu mai scot astia vreo gaselnita ca la alegerile parlamentare, ca sa votez doar in orasul de domiciliu :-s)
Scriam asta seara felicitarile pentru 8 Martie, una din placerile pe care mi le ofer in preajma sarbatorilor, in special pentru oamenii importanti din viata mea, de data asta pentru femeile din viata mea. Imi place sa improvizez si sa particularizez mult mesajele, de fiecare data sunt diferite si potrivite fiecarei persoane, doar ca m-am trezit gandindu-ma cum ar fi sa primesc eu exact ce urez celor dragi, si nu ma refer doar la urari, cum ar fi sa primesc efectiv zilele senine, gandurile bune, zambetele de dimineata, toata fericirea si sanatatea din lume, cele mai calde imbratisari si un brat mare de flori :)
Nu ma pot abtine sa nu scriu aici randurile astea, tocmai pentru ca maine mi se vor parea probabil o prostie, si daca as lasa pe maine, nu le-as mai scrie, insa astazi, acum, conteaza.
“it’s fine” cu variantele sale “it’s ok” sau “nu conteaza” sau “inteleg” sau “stiu” este expresia care as putea spune ca ma caracterizeaza, si care m-a etichetat pentru multi dintre oameni ca o persoana indiferenta, care trece prin viata prea usor peste tot, care nu se leaga, pentru care nu conteaza, ca oricum trece; si poate pe buna dreptate. Astazi sunt suparata, cum nu am mai fost de foarte mult timp, insa la o analiza rece si cat se poate de rationala nu e mare scofala. Ce ma face sa raman suparata mai mult decat de obicei e faptul ca undeva exista un motiv pentru care Carmen a ales sa se poarte intr-un fel sau altul, motiv care indiferent daca il aflu, sau daca ea il va afla, nu va face mare diferenta, pentru ca uneori doar facem lucrurile pentru ca le facem, si de-asta e ok pentru mine, nu vreau sa inteleg.
Cred ca de fapt ce doare mai tare e ca nu ma asteptam, I did not see it coming, va mai trece putin pana cand ma voi obisnui cu ideea si totul va fi … just fine. Intotdeauna a fost asa …
in final, everything is just fine, nu are cum sa fie altfel :(
Un rasarit de soare, o plaja rece care se iveste sub primele raze, numai ca in loc de nisip sunt straturi de chistoace de tigari, de detoate, cu filtru si fara, romanesti si straine, albe sau negre, mentolate, simple sau cu aroma de scortisoara, dar care dau mirosul specific plajei, de duhoare innecacioasa, de tutun ars, nicidecum de sare, alge sau simplu, Soare.
Mi-am luat o ora astazi si am rasfoit sute de poze pe facebook, de la prieteni, de la oameni cu care am impartit candva acelasi pat, acelasi pateu cu biscuiti in Gara Lotru, de la oameni pe care i-am vazut de trei ori in viata si care acum sunt imprastiati pe toate meridianele lumii, de la oameni care m-au impresionat la o conferinta sau cu care am baut la vreun festival de teatru in Sibiu, pana la 6 dimineata. M-am desprins de ei si de lumea aia acum mai bine de 3 ani de zile, si abia acum ma intreb de ce. Mi-au ramas cativa, dar prea putini, mi-au ramas amintirile, descoperite random cand dau de cutia de sugar-cubes, de astfel de poze, cand aud melodii care ne reprezentau la un moment dat. Am trait atat de mult si atat de intens cativa ani!!
Acum? acum sunt oameni care merg in toate colturile lumii ducand minunea lor cu ei, si sunt oameni care fac copii, am ramas uimita cati bebelusi sunt urmatoarea generatie, aproape la fel ca noi … eu? eu nu sunt in nici una din categorii …
Nu pot sa nu scriu despre asta; de cand m-am mutat in Drumul Taberei sunt seri, cand e placut afara, cand se aude muzica clasica … cineva asculta la masina muzica clasica, e fenomenal, m-as duce sa-i strang mana, dar mi-e teama sa nu se opreasca.
… asta seara Strauss, excelenta alegere, cel putin pentru starea mea sufleteasca acum
Nu stiu daca ati intrat vreodata pe vreun site de job-uri, in ultima vreme am ramas surprinsa de ce se ofera si ce se cere pe piata asta; incep chiar sa cred ca este una dintre cele mai bune afaceri ale momentului pentru un mic intreprinzator, dat fiind tarifele pe care le practica.
Daca aveti curiozitatea sa intrati pe bestjobs si sa cautati un post, orice post, primele 20 de pagini sunt anunturi cu steluta, gold sau silver, in functie de cat poate sa plateasca angajatorul ca sa fie acolo. M-as astepta sa vad astfel de anunturi pentru roluri foarte specializate, sau de top management, insa nu mica mi-e mirarea cand vad anunturi de librari, barmani, picolite si agenti de curierat.
Chiar nu se mai gasesc oameni care sa lucreze in orice domeniu in tara asta fara sa platesti sute de euro pe un ad pe internet?
Copyright © 2010 Strop de Soare All rights reserved. Theme by Laptop Geek.