1
mi-e dor de orele de-amiaza de la Mogosoaia
punctual
Posted by Aura on Jun 15, 2009 in rezumat
- sunt pe punctul de a ma aduna din nou, de a-mi da seama ce vreau mai departe si de a si face ceva in directia asta
- e atat de ciudat cum actioneaza constrangerile asupra mea, cand stiu ca nu voi mai putea face ceva anume sau intr-un fel anume, atunci imi doresc sa fac exact lucrul ala, exact in felul ala, … deci din cauza ca nu sunt constransa de nimic, am ajuns sa nu-mi doresc nimic … asa sa fie?
- astazi am cumparat iarasi carti … si muzica :) a trecut ceva vreme de cand nu am mai cumparat muzica, dar Doamne, … suna atat de bine :)
- mai am putin si termin cea mai importanta carte pe care am citit-o pana acum, si cand ma gandesc ca in multele dati cand am auzit despre ea ma gandeam doara … literatura SF … nu destul de atractiv … trebuia insa sa vina cineva sa-mi vanda ideea
- astazi am avut o discutie scurta si intensa cu Melu, m-a pus pe ganduri, bine facea daca ma si scutura putin … a fost insa o surpriza placuta, si o discutie de care aveam nevoie
- m-am apucat de invatat spaniola, e pe lista si franceza, din pacate insa nu am prea mult succes cu disciplina :-s
compunere de mai
Am inchis portiera fredonand Valtul rozelor a lui Tudor Gheorghe pe masura ce rememoram drumul pana in fata portii parcului de la Mogosoaia, asa cum fac in ultima vreme atunci cand ma dau jos de la volan. Mi-am pus camera pe dupa gat si geanta verde la-ndemana si am pornit spre poarta. La intrare, multe, multe flori de liliac inflorite ma fac sa zambesc si sa ma inalt pe varfuri ca sa le fur parfumul. Mai fac douazeci de pasi recapituland lista domeniului: palatul domnesc, casa de oaspeti, ghetaria, cuhnia si serele. In stanga mea se ridica o biserica, chiar la intrarea in curtea palatului.
Desi este duminica dimineata, nu se 
slujeste in biserica, asa ca mai fac cativa pasi si intru in curtea cu alei de pietris. De mult timp nu am mai ascultat ce e in jurul meu; astazi insa pasii in pietris, corul broastelor de pe lac, vantul mirosind a ploaie, crengi de pom batand in geamuri, un cantec solitar de cuc, la un moment dat ciocanitori, alergat prin iarba, … intensitatea sunetelor mi-a ramas intiparita in minte, parca cu un anume scop sa-mi amintesc, sa nu uit.
Am pornit explorarea dat fiind ca accesul era liber peste tot, si abia asteptam sa descopar ungherele ascunse, pasajele, scarile in forma de melc, colturi de gradina tainute. Iarba uda mi-a amintit de diminetile de la Hateg, si de joaca din livada, desculta prin covorul de trifoi.
Am facut o scurta plimbare prin curte ca sa-mi obisnuiesc pasii cu moliciunea ierbii si camera cu imaginile ce mi se ofereau. Am vazut gradinile, lacul, serele, si m-am opritpe pajistea din stanga casei de oaspeti, o pajiste cum am vazut doar in filmele englezesti dupa cartile lui Jane Austen. Cu o vreme tipic englezeasca, dar nu neaparat ostila ma hotarasc sa imi acord orele pe care mi le doream, acolo in iarba. Fac cale intoarsa la masina si imi iau sacosa pregatita de acasa si revin in parc. Sacul de dormit la tulpina copacului, cutia de acuarele, camera foto si sandvisul. Cand a trecut timpul nu stiu, senzatia de timp care sta in loc era sparta uneori de rasetele copiilor din jur si de zgomotul indepartat a vreunui motor de avion, in rest, de jur imprejur doar natura. Am ascultat, am pictat si am dormit.
Ce am facut dupa ce am plecat din Mogosoaia in alt post :)
mi-e dor
Zilele astea mai mult ca oricand mi-e dor de simplu, mi-e dor de diminetile cand mancam margarina cu gem si ajungeam la ora 7 la liceu, mi-e dor de vremea cand parizerul se prajea in tigaie si nu se topea, mi-e dor de gustul de branza cu rosii, mi-e dor sa musc din rosie si sa ma stropesc pe barba cu zeama ei, mi-e dor de dupa-amiezele de duminica cand mancam cu totii ceva bun, pufuleti, mi-e dor sa mananc pepene rosu fara sa tai felia frumos in cuburi, ci sa musc cu pofta din miez, mi-e dor de zilele cand puteam sa spun ce gandesc fara sa ma intreb de ce?, fara sa-mi pun la indoiala sentimentele. Mi-e dor de zilele cand cautam in AIESEC tineri care sa caute consensul si sa-l prefere in locul compromisului, mi-e dor de lucrurile in care credeam, mi-e dor sa stau din nou in pat pe burta si ca citesc sutele de pagini de fictiune, mi-e dor de basme si de volumele cu povesti nemuritoare, mi-e dor de serile cand jucam acasa macaua in trei, … de fapt mi-e dor de simplitatea emotiilor care mi-au ramas de cand faceam lucrurile enumerate mai sus, mi-e dor de emotii, mi-e dor de valoarea lor pentru mine, mi-e dor sa fiu eu
… Miti mi-ar zice probabil ca asta se cheama frica de a ma maturiza, parca asa era, nu?
asta nu face mai putin important faptul ca pur si simplu mi-e dor de simplu
invata-ma …
Posted by Aura on Apr 22, 2009 in personal
… sa vad dincolo de cuvinte, sa inteleg universul din mine, sa trec de indoieli, sa ajung dincolo de limite, sa-mi depasesc frica, sa te privesc in ochi, sa aleg, sa zambesc cand doare, sa plang de fericire, sa fiu puternica dar sa raman femeia care sunt acum
…
de fapt, invata-ma sa invat
refresh
ca tot vine primavara si am inceput cu mutat mobila la birou si acasa :)
- facut curatenie drastica in lista de YMsg
- aruncat carti de vizita depasite de timp si innecate in praf
- scapat de agende care ‘poate or sa-mi mai trebuiasca’ :)
- trimis vreo duzina de invitatii pe LinkedIN
- facut planul de vacanta pentru Madrid si Lisabona
- actualizat lista de contacte din telefonul de servici
…
ugh, ce de chestii am rezolvat! si astea doar in cateva ore, time to relax now :P
sa ne amuzam
Am primit astazi un link :)
Ce face aplicatia din spatele link-ului asta? in functie de data nasterii iti da o gramada de informatii “despre tine” :)
Una din limitari este ca esti unic la fel ca toti ceilalti oameni care s-au nascut in aceeasi zi cu tine, insa e fain tinand cont ca te lasa sa-ti alegi data de nastere inclusiv 29 feb, in anii bisecti (si da, stie care au fost anii bisecti :D)
Ce mi-a placut mie cel mai mult, a fost urmatoarea linie
Your fortune cookie reads:
Nature, time and patience are the three best physicians.
si … chiar acum, varsta mea este de 879.313.714 secunde :D
si inca ceva care imi place :)
Your birth tree is
Ash Tree, the Ambition
Uncommonly attractive, vivacious, impulsive, demanding, does not care for criticism, ambitious, intelligent, talented, likes to play with its fate, can be egoistic, very reliable and trustworthy, faithful and prudent lover, sometimes brains rule over heart, but takes partnership very serious.
Numa’ de bine zice aplicatia asta ;))
Enjoy!
ah, si daca vreti sa aflati altele asemenea si despre numele voastre, aici aveti continuarea :D
I choose to believe
Am auzit replica intr-un film … nu mai stiu cand, nu mai stiu in ce film, nu mai stiu in ce context, insa mi-a ramas in minte si revine ori de cate ori sunt in postura de a face o alegere. Am lucrat in weekend la IDP (cunoscatorii sa lase remarcile destepte :P) si pe masura ce totul lua contur ma simteam din ce in ce mai stapana pe ce vreau sa fac, pe ce trebuie sa fac ca sa fiu asa cum ma defineam in formularul ala ajutator. Cum zic americanii, ‘I slept on it’ iar acum … acum parca nu sunt eu in formularul ala. M-a ajutat sa vad cat de multe lucruri faine am realizat pana acum, unde am gresit si de ce, mi-a dat o idee despre unde vreau sa fiu dpdv profesional cel putin, insa ce a iesit in final, nu seamana a Aura, nu acea Aura pe care o stiu eu. Iar acum, desi lucrurile sunt mult mai clare decat oricand, ma simt mai confuza ca niciodata, pentru ca adevarata intrebare care imi goneste prin cap si pe care o evit sub orice forma este “Chiar asta vrei sa fii Aura?”; “Daca asta vrei sa fii, uite aici calea, asta trebuie sa faci, mai punem totul intr-un gantt si dam drumu’ la treaba … dar esti sigura ca asta vrei? te va duce asta la ce vrei tu sa fii, la cum vrei tu sa fii?” Cum raspund la intrebarea asta? … Cum?
Si in tot amalgamul asta de intrebari, de actiuni, de planuri, de reusite si de esecuri, o imagine revine in mod constant, un petec de livada, poate cateva randuri de vie, un apus de soare si un pridvor cald si o cana de ceai de tei in maini – cat de realizabila este imaginea asta? sau e doar o iluzie, genul de fantezie care ramane fantezie toata viata???? oare o data transformata in realitate imaginea asta se va dovedi doar fum????
Si ca sa nu va dau apa la moara, stiu ca eu voi alege, asa cum zice Miti, aici nu e loc de decizii, sunt doar alegeri.
vreau, vreau, vreau …
vreau masina dom’le
nu mi-am luat permisul ca sa-l tin in portofel, ca si-asa nu aveam destule plasticuri dupa mine, vreau sa sofez, si oricat as fi impotriva efectelor pe care le are aceasta activitate, de la poluare pana la nervii din traficul bucurestean, nu pot sa nu vreau; moft sau nu, vreeeeaaauuuuuu masina
acuma, de cateva luni se pune constant intrebarea, ce masina???
pentru ca nu ma pricep, am zis una mica si simpatica, sa ma pot descurca in oras cu ea (stiti voi, parcare, strecurat prin intersectii, etc), sa consume putin (ca de, costuri si criza), sa fie noua ca sa n-am probleme cu ea 3-4 ani, o roata cred ca stiu sa schimb, insa sub capota nasul nu mi-l bag cu toate cunostintele de mecanica pe care le-am stocat de dragul unui examen; intrebarea e ce masina? si colac peste pupaza, ca sa ducem moftul la extrem, ce bine ar fi sa fie masinuta una electrica si nepoluanta, sau macar un hibrid :D
mai e si chestiunea banilor, cu banii jos nu am cum sa o iau, la credit mi-am pus un plafon (pe care intre noi fie vorba o sa-l depasesc, asa fac intotdeauna :D), si cand toate informatiile astea se aduna si zic ca am o decizie se mai trezeste cate un binevoitor sa intrebe ‘da de ce vrei tu masina noua?’ si s-a dus pe apa sambetei rationamentul meu … pentru ca intrebarea e mereu urmata de dezavantajele aferente, in majoritate de ordin financiar, la care oricat de mult as vrea sa reactionez cu ‘ma descurc eu, om trai si-om vedea’ mai e un pic de ratiune prin capul asta care incepe sa proceseze si uite-asa ma intorc de unde am plecat, adica la mica si simpatica (ca sa nu mai spun de argumentul forte al lui Florin, ‘gandeste-te ca in cativa ani o sa ai familie, ce faci cu aia mica si simpatica atunci?’ – ati prins voi ideea!!)
asa ca pana ma decid, pana am banii si pana ajung sa am macar 4 roti, ma delectez cu minunatiile de la Ford, Mini si Toyota si poate in 2014 o sa ma pot gandi ca mi-as permite un Seat Leon Twin Drive Ecomotive :D
acum
Posted by Aura on Jul 15, 2008 in azi
Ascult Walter Ghicolescu si ma las purtata de vantul de afara catre ganduri care au fost de mult timp amortite parca, ascunse sub noianul cotidian de task-uri, obiective, numere, KPI’s si CAPs. As fi tentata sa spun ca ma redescopar dar am senzatia unui deja vu asa ca ma voi opri si ma voi bucura numai de senzatia pe care mi-o da starea de acum. Oameni faini mi-au facut surpriza asta seara de a fi pur si simplu pe aceeasi lungime de unda cu mine, de a ma intelege fara a fi discutat vreodata cu ei despre ceva atat de personal, cred ca la un moment dat toti suntem ’simpatici’ cu ceilalti si putem sa-i intelegem exact cum sunt, exact in clipa aia. Imi doresc sa merg in Vama, anul asta nu am ajuns inca la mare, mi-e dor de linistea aia calma pe care doar marea mi-o da, as prefera-o de o mie de ori muntilor.
Si as vrea atat de mult sa nu ma gandesc la maine, sa nu ma gandesc la interviuri, la new opportunities, la interviuri, la oameni noi, as vrea sa ma pot opri si sa nu ma gandesc, doar sa ma bucur de acum, dar asta imi aminteste de ultima noapte in care nu m-am gandit la nimic … si nici asta nu e bine …
