Strop de Soare » Bucuresti

sa vorbim … sau mai bine sa facem

Aura — Tue, 07 Jul 2009 19:15:31 +0000

In urma cu multe luni, Carmen ma intreba unde este Aura cea pe care a zarit-o intr-o fotografie uitata pe un blog, o Aura care si mie imi este foarte draga si care imi lipseste mult. Zilele astea am recitit multime de posturi pe care le-am scris din 2005 incoace si desi pot sa recunosc calea pe care am mers, nu ma recunosc pe mine, cea de la capatul asta de unde scriu acum, si ma intreb, la fel ca si Carmen, unde este acea Aura din fotografie. Acea Aura era venita de cateva luni in Bucuresti, dupa o experienta de munca pe litoral cand a realizat ca turismul nu-i place prea mult, la fel cum nici contabilitatea nu trezea prea multa pasiune in ea. Acea Aura vroia sa faca HR, si cu gandul asta a pornit pe un drum. HR frumos am vazut la Adobe, acolo am invatat si am gresit cel mai mult. Acum insa, Aura vrea sa redevina femeia din fotografie, …

Dupa cum scriam in urma cu cateva zile bune, pentru mine acum munca e cea mai mare parte dn viata mea, si daca asta nu e de calitate, e ca si cum as avea o viata de rahat si mi-as bate joc de timpul meu; asa ca o sa fac munca mai interesanta, am sa o fac sa-mi placa la fel de mult ca in acel 2005 cand am aterizat in Bucuresti la Rica in apartament cu 3 genti de voiaj si cu teancuri de cv-uri gata de pus in plicuri si de expediat … Doamne, ce vremuri …

orasul in care nu pot sa plang

aura — Thu, 18 Jun 2009 16:40:35 +0000

Se fac in curand patru ani de cand sunt in orasul asta, iar timpul a zburat pur si simplu, reusesc sa-l masor doar dupa numele oamenilor faini care mi-au intrat in viata, unii au ramas si nu stiu cui ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru asta, altii au trecut doar prin cele 365*4+1-’cat o mai fi pana in 13 august’. Marius scria de curand despre oameni dragi care dupa zeci de ani se reintorc la aceeasi ‘bere lunga’ ca sa redevina mai copii decat copiii lor, cred ca asta e doar o parte din putinul [sau poate multul] care ne face oameni, intr-un oras in care eu pana acum nu mi-am gasit locul. Cu cat trece timpul, cu atat imi dau seama ca vreau ceva pe care nu pot sa-l numesc, imi lipseste un loc care sa fie acasa, si oricat m-as stradui, surogatul asta de apartament nu e decat atat, un surogat, indiferent cat l-as personaliza, cat l-as ingriji, cat l-as redenumi; … nu e acasa.

ramas bun, Madrid!

Aura — Tue, 26 May 2009 13:35:26 +0000

Rasarea soarele peste Barajas in timp ce avionul decola si in urcare saluta Madridul. Dupa 6 zile de vacanta in care am fost complet rupta de realitatea mea, mi-a ramas gandul la o intamplare din aeroport, dupa ce se incepuse deja imbarcarea cand un om in toata firea a facut un pas in fata si a cazut din picioare, cu fata in jos. Dupa ce prima reactie a gardianului a fost sa duca mana la arma, si-a dat seama ca nu ala era pericolul si a chemat prin statie un doctor care insa nu a reusit sa ajunga in cele 10 minute cat am mai stat eu inainte sa urc in autobuzul spre avion. In clipa aia un singur lucru imi staruia in cap, gandul ca suntem atat de neputinciosi, atat de vulnerabili si atat de lipsiti de control asupra vietilor noastre. Cu gandul asta am plecat din Madrid, si m-am surprins sa constat ca ma bucur atat de mult ca ajung acasa, ca am viata pe care o am, ca am toti oamenii astia faini in viata mea.

Mi-as dori sa nu-mi doresc mai mult, si in acelasi timp imi pare rau ca nu am ce sa imi mai doresc.

Armin van Buuren

Aura — Mon, 30 Jun 2008 09:35:37 +0000

Am ajuns cu o ora mai devreme, am intrat in Arene cu mai bine de o ora intarziere, ne-am ascuns de ploaie vreo ora, si pe la 12 cand a inceput si spectacolul am iesit in arena la dans. Inainte de a intra la concert aveam sentimentul de ‘ce caut eu aici in nebunia asta?’ as fi vrut sa fiu in oricare alt loc decat acolo, dupa ce am plecat, pe la 2 AM mi-as fi dorit sa mai raman, iar senzatia era ‘nu pot sa cred ca am fost efectiv acolo’ :); intre venire si plecare m-am bucurat ca sunt acolo, ca vad, ca ascult, ca dansez in ploaie, ca uit de mine si de tot ce-i in jur, … in ultima vreme mi se intampla tot mai des asta, si ma bucur enorm cand realizez ca se intampla :)

Am inceput sa ma bucur de azi, de ce fac acum, fara sa ma gandesc la ieri prea mult, fara sa presupun ce va fi maine; am inceput sa ma bucur de ce-mi spui acum fara sa ma chinui cu ce crezi de fapt, sau ce ai vrut sa spui cu asta … am inceput sa ma bucur de ce vad si de ce ascult fara sa mai fac eforturi pentru asta … si e bine, imi e bine.

Am incercat sa gasesc un filmulet pe youtube cu un fragment din concert, insa nici unul pana acum nu a reusit sa redea ce a fost de fapt acolo

totusi …

bune si mai putin bune intr-o zi de marti

Aura — Tue, 03 Jun 2008 21:38:51 +0000

- azi aproape am terminat ce-mi ramasese de facut la servici – ca urmare a unui concediu minunat de 8 zile la Barcelona :)
- ultimul examen la master, doua lucrari la Metode si tehnici in psihodiagnoza organizationala :), trimise, ca sa nu ma dezmint, cu 20 de minute inainte de miezul noptii, cu aceeasi concluzie ca puteam termina totul in mai putin de 5 ore in weekend daca faceam putin efort
- prea multa liniste la Flex, doua vizite pe zi in corpul A, imi lipsesc copiii :-s
- trei zile la rand invatat mers pe bicicleta in spatele blocului, progrese … dap, si facut cunostinta cu un gard si o masina :P
- ajuns acasa azi dupa mai bine de 15 ore, bicicleta mea noua nu mai are sa – halal vecini :((
- obosita, multumita, trista, insa nimic ce sa nu se poata rezolva de maine dimineata

noapte alba in Bucuresti

Aura — Fri, 09 May 2008 21:20:07 +0000

in noaptea de 17 mai din nou “Noaptea Muzeelor” in Bucuresti.

vreti sa facem un tur? dati de veste, in gasca farmecul e cu totul altul ;)

mai multe aici

follow the silence

Aura — Thu, 08 May 2008 21:24:02 +0000

Da, s-a mai dus o luna, si intr-un fel ma bucur ca s-au intamplat atat de multe lucruri incat nu am mai reusit sa scriu aici nici macar doua randuri. Mi-a prins bine tacerea, despre mine, despre cei din jur, am reusit sa ma detasez si sa iau in considerare ziua de azi si atat. Dincolo de zgomote, de stres, de presiuni, de trafic, de plangeri si nemultumiri este azi; incerc sa invat sa nu ma mai grabesc, incerc sa ‘take my time’, si sa ma bucur doar de ce fac acum.

Am inceput sa vad salcamii infloriti, sa ascult tacerea din miez de noapte, sa miros liliacul inflorit … si nu ca inainte astea nu existau, sau ca in Bucuresti nu poti avea toate astea, pur si simplu eram (si inca sunt uneori) in graba.

Imi place sa ma trezesc la 6 dimineata, sa deschid geamul larg si laptop-ul, sa pun muzica usoara romaneasca si sa imi scriu mail-urile personale; sa zic buna-dimineata amicilor si sa iau micul dejun (nu reusesc insa zilnic).

verde

Aura — Tue, 08 Apr 2008 20:39:49 +0000

Daca nu ati observat si voi, in Drumul Taberei, omuletii de la Urban au amplasat tomberoane uriase pentru reciclarea hartiei, a plasticului si a sticlei. Cu ocazia asta, am reusit sa ma scap de doi saci enormi de sticle de plastic; sufocau efectiv debaraua, nu mai era loc de nimic … sa ma fi vazut pe la 10 in seara asta cu cei doi saci in spinare (for real) deplasandu-ma spre tomberoane si un nene care era pe banca in statie la 137 privind timp de 10 minute cum scoteam sticlele din saci si le varam in tomberon. Evident am facut si al doilea drum cu cutiile de carton si cu mormanul de sticle si borcane de sticla.

Ideea e, se poate dragilor, se poate sa reciclam, sa separam gunoaiele, sa aruncam unde trebuie mormanul de pungi de la Cora care se aduna mai mult sau mai putin inevitabil; trebuie doar sa fim putin atenti.

Sa vedem acum daca se poate implementa asta si la servici, pentru ditamai cladire de birouri clasa A :)

No, si cam atat, spor la reciclat.