Posted by Aura on Jun 2, 2009 in
azi,
personal,
things I like Este 9 jumatate seara si m-am adunat acasa dupa o zi nebun de plina la servici cu vreo 2 ore de relaxare si povesti la Adobe :)
Furtuna de-afara nu-mi da pace si m-am trezit in camera, pe intuneric, stand in fereastra si privind cerul, vantul si fulgerele, asa cum faceam cand eram mica si mamaia imi spunea ca nu e bine sa stau in geam pe ploaie … Am terminat ce ‘trebuia’ sa fac, si acum am timp, … am citit posturile lui Marius [de mult timp nu mai reusisem sa intru sa ma delectez], am dat o raita pe facebook la pozele Mirunei si cu gandul la Lillo si la aerodrom, m-am gandit la multele ‘de ce’-uri care mi se invart prin cap si la povestile de zi cu zi care-mi lipsesc, si ascult fado, mai exact ‘O Melhor de Amalia’ un album care imi place foarte mult si pe care am pus ochii cand am ajuns ratacita prin Carturesti, planificand cumparaturi … incepe sa-mi placa sa-mi doresc lucruri mici, pe care de fapt mi le-as putea lua oricand, dar pentru care prefer sa mai astept putin :)
Si ca sa fie o seara perfecta, inchid YMsg si Facebook-ul :) si ma afund in fotoliu ca sa invat dragostea cu Ereticii Dunei.
Tags: carti, Dune, music, timp
Posted by Aura on May 18, 2009 in
personal Imi amintesc volumele de Povesti nemuritoare si Basmele romanilor a lui Ispirescu din care citeam aproape zilnic pana prin clasa a XII, imi amintesc de romanele pe care le citeam obligatoriu in liceu, cel mai bun lucru pe care l-a facut pentru mine domnul diriginte, era … un roman de Hortensia Papadat Bengescu (mereu m-a amuzat numele asta) … nu mai stiu cartea … (google-ing) … da, “Concert din muzica de Bach”, eram singura din clasa care citise cartea asta, si imi si placuse, … am fost singura care a citit al doilea volum din Morometii si mi-a placut mai mult decat primul, atat de mult ca am citit si urmarea “Marele singuratic” … imi amintesc de vremurile cand faceam curat in sufragerie si biblioteca era lucrul cel mai de pret, pe care o lasam la sfarsit, iar grija cu care mutam cartile si le reasezam in colectii lasand semne la cartile a caror titluri ma faceau sa vreau sa le citesc, facea activitatea aia cea mai faina pentru o mare perioada de timp. Imi amintesc copertile cartilor (majoritatea din anticariate) … cartile lui Haralamb Zinca si Rodica Ojog Brasoveanu, … acolo l-am descoperit pe Mihail Sebastian si cartea care mi-a ramas in minte ca simbol al adolescentei … :)
Acum citesc aproape la fel de mult ca in anii aia, insa acum citesc carti noi, majoritatea, si nu trece o luna sa nu ajung in librarie sa mai aleg cate ceva. Nimic nu se compara insa cu .. ah, “Ciresarii” volumele alea cartonate de la biblioteca judeteana, singura biblioteca pe care o stiu unde aveam acces la raft si nu umblam prin cartonase ca la bibliotecile de la Iasi, de la Sibiu sau la altele asemenea. Sentimentul de hoinareala cu orele printre rafturi si posibilitatea de a alege tu insati cartile, … minunat … da, Ciresarii si Toate panzele sus! … delicioase lecturi … spuneam ca nimic nu se compara cu mirosul cartilor vechi, cu paginile ingalbenite si intoarse pe la colturi, unde hartia e atat de uzata ca pare prafoasa, gata sa se dezintegreze la prima atingere, cand deschid o astfel de carte ajung imediat pe taramul imaginatiei, acolo unde de multi ani cred ca nu mai pot sa ajung, iar asta imi mai da inca speranta ca in mintea mea mai exista loc de fantezie, de inchipuire, de vis aievea
Cartile mele sunt insa noi, unele necitite chiar, pentru ca le-am citit de la prieteni, mi-au placut atat de mult incat le-am cumparat, insa atat de rar imi vine randul sa le redeschid … e-atata risipa … o carte sa stea intr-un raft nedeschisa, nerasfoita, necitita … si totusi le cumpar in continuare … ca si cum in ele s-ar afla adevarul suprem, reteta fericirii, pagini de nemurire care sa dea sens vietii sau sa ma invete doar ce nu pot invata cu ochii larg deschisi
Tags: acasa, amintiri, carti, familie
