vacanta

Mda, cum ati defini voi cuvantul vacanta? Pentru mine e odihna, calatorie, familie, prieteni, planuri noi, energie, locuri mai noi sau mai vechi, jocuri, soare, camin, afara, ugh … o multime de cuvinte care par sa nu aiba mare lucru in comun.

Si pentru ca un prieten imi explica prin vara diferenta intre concediu si vacanta, o sa experimentez in zilele ce urmeaza aceasta diferenta, sa vedem daca e sau nu dupa definitie.

E prima data cand nu am concediu vara si ma apuca octombrie cu planurile de vacanta in calendar, asta nu inseamna ca toata vara nu am umblat, mai ales de cand am roti, am reusit in 5 luni sa fac aproape 7000 de km :D. Si din nou e prima data cand planurile de vacanta nu inseamna plecat prin tari straine, ci luat aceleasi roti la tocit pe drumuri autohtone, cu vreo 1500 de km in plan si implinirea acelei dorinte de a te urca la volan si a te opri acolo unde vrei, cand vrei, fara planuri sau agende; si 10 zile de astfel de tratament cu siguranta vor insemna mai mult decat o vacanta minunata.

De luat in vacanta:

- 2 carti

- ipod-ul si pe Fram

- Jenga si Rummy

- patura de picnic

- polarul

- adidasi si multe perechi de sosete

- sacul de dormit

- camera foto

- harta turistica

si sa nu uitam – cardul pentru benzina :D

See you in a while!!!!!!!!

Tags: anotimpuri, familie, Hateg, prieteni, timp, vacanta

ramas bun, Madrid!

Rasarea soarele peste Barajas in timp ce avionul decola si in urcare saluta Madridul. Dupa 6 zile de vacanta in care am fost complet rupta de realitatea mea, mi-a ramas gandul la o intamplare din aeroport, dupa ce se incepuse deja imbarcarea cand un om in toata firea a facut un pas in fata si a cazut din picioare, cu fata in jos. Dupa ce prima reactie a gardianului a fost sa duca mana la arma, si-a dat seama ca nu ala era pericolul si a chemat prin statie un doctor care insa nu a reusit sa ajunga in cele 10 minute cat am mai stat eu inainte sa urc in autobuzul spre avion. In clipa aia un singur lucru imi staruia in cap, gandul ca suntem atat de neputinciosi, atat de vulnerabili si atat de lipsiti de control asupra vietilor noastre. Cu gandul asta am plecat din Madrid, si m-am surprins sa constat ca ma bucur atat de mult ca ajung acasa, ca am viata pe care o am, ca am toti oamenii astia faini in viata mea.

Mi-as dori sa nu-mi doresc mai mult, si in acelasi timp imi pare rau ca nu am ce sa imi mai doresc.

Tags: acasa, Bucuresti, familie, frumusete, prieteni, Romania, timp, vacanta

let it hurt …

Este un moment in viata fiecarui copil pe care eu sincera sa fiu nu l-am gasit niciodata descris sau dezvaluit in cartile pentru adolescenti, pentru parinti, de autoeducare sau cum se mai numesc ele … ma refer la momentul cand copilul vede omul din parintele sau. Poate as presupune gresit gandindu-ma ca toti traim momentul asta, pentru mine a fost ca o palma puternica peste fata, dar nu palma care iti intoarce capul intr-o parte, ci aceea care iti pleaca doar privirea si-ti lasa obrazul arzand de dogoarea durerii, a fost ca o trezire.

E momentul in care pentru mine s-au prabusit toate idealurile, statuile de pe socluri, modelele de viata … as vrea doar sa stiu daca parintii nostri realizeaza impactul asta, poate au trait si ei asemenea clipe, insa le-au perceput atat de diferit, sunt convinsa.

De ce-mi veni oare sa scriu despre parinti?

Sunt cam blue de cateva zile incoace, sper ca zborul cu avionul si adrenalina sa ma aduca inapoi la starea de … floricele pe campii si … whatever …

Tags: familie, timp

cu ochii larg deschisi

Imi amintesc volumele de Povesti nemuritoare si Basmele romanilor a lui Ispirescu din care citeam aproape zilnic pana prin clasa a XII, imi amintesc de romanele pe care le citeam obligatoriu in liceu, cel mai bun lucru pe care l-a facut pentru mine domnul diriginte, era … un roman de Hortensia Papadat Bengescu (mereu m-a amuzat numele asta) … nu mai stiu cartea … (google-ing) … da, “Concert din muzica de Bach”, eram singura din clasa care citise cartea asta, si imi si placuse, … am fost singura care a citit al doilea volum din Morometii si mi-a placut mai mult decat primul, atat de mult ca am citit si urmarea “Marele singuratic” … imi amintesc de vremurile cand faceam curat in sufragerie si biblioteca era lucrul cel mai de pret, pe care o lasam la sfarsit, iar grija cu care mutam cartile si le reasezam in colectii lasand semne la cartile a caror titluri ma faceau sa vreau sa le citesc, facea activitatea aia cea mai faina pentru o mare perioada de timp. Imi amintesc copertile cartilor (majoritatea din anticariate) … cartile lui Haralamb Zinca si Rodica Ojog Brasoveanu, … acolo l-am descoperit pe Mihail Sebastian si cartea care mi-a ramas in minte ca simbol al adolescentei  … :)

Acum citesc aproape la fel de mult ca in anii aia, insa acum citesc carti noi, majoritatea, si nu trece o luna sa nu ajung in librarie sa mai aleg cate ceva. Nimic nu se compara insa cu .. ah, “Ciresarii” volumele alea cartonate de la biblioteca judeteana, singura biblioteca pe care o stiu unde aveam acces la raft si nu umblam prin cartonase ca la bibliotecile de la Iasi, de la Sibiu sau la  altele asemenea. Sentimentul de hoinareala cu orele printre rafturi si posibilitatea de a alege tu insati cartile, … minunat … da, Ciresarii si Toate panzele sus! … delicioase lecturi … spuneam ca nimic nu se compara cu mirosul cartilor vechi, cu paginile ingalbenite si intoarse pe la colturi, unde hartia e atat de uzata ca pare  prafoasa, gata sa se dezintegreze la prima atingere, cand deschid o astfel de carte ajung imediat pe taramul imaginatiei, acolo unde de multi ani cred ca nu mai pot sa ajung, iar asta imi mai da inca speranta ca in mintea mea mai exista loc de fantezie, de inchipuire, de vis aievea

Cartile mele sunt insa noi, unele necitite chiar, pentru ca le-am citit de la prieteni, mi-au placut atat de mult incat le-am cumparat, insa atat de rar imi vine randul sa le redeschid … e-atata risipa … o carte sa stea intr-un raft nedeschisa, nerasfoita, necitita … si totusi le cumpar in continuare … ca si cum in ele s-ar afla adevarul suprem, reteta fericirii, pagini de nemurire care sa dea sens vietii sau sa ma invete doar ce nu pot invata cu ochii larg deschisi

Tags: acasa, amintiri, carti, familie

o zi

astazi, … m-am trezit cu un apel de la sora mea, cu vesti de acasa, vesti marunte care insa ma fac sa zambesc si sa spun abia astept sa vin sa va vad, mi-e dor de Danut, in mai putin de doua saptamani facem un anisor si ne laudam deja cu doi dintisori scosi la bataie, numai buni de rontait.

am lenevit in pat mai mult decat cat sunt obisnuita si din cauza asta m-a durut capul toata ziua, asa in surdina, dar am scos nasul la aer, am facut o plimbare, am mancat in oras, am baut o cafea buna si am citit cateva ‘thoughts and reflections’ de Coelho, am vazut un film care mi-a placut mult si m-am bucurat de un buchet urias de narcise.

Am terminat ziua vorbind cu Iritzi si cu o inghetata Nirvana (se spune ca e cea mai buna inghetata, si nu o incercasem pana acum :))

Tags: Danut, familie, inghetata