1
mi-e dor de orele de-amiaza de la Mogosoaia
o alta duminica de mai
In sfarsit cu toate actele in regula, am iesit azi la plimbare cu Sunny. Drumul de-acum cunoscut catre Mogosoaia nu mi-a mai oferit surprize, asa ca dupa o scurta escala la un supermarket pentru un sandvis si o cafea si un drum cat vreo 4 -5 track-uri cu Tudor Gheorghe parchez in fata parcului. Iau sacul de dormit, cartea si rucsacul pregatit de acasa si ma asez comod la locul deja obisnuit. Au fost cele mai faine ore din saptamana asta, dincolo de orele de recuperat somnul de ieri, dincolo de Children of Dune, dincolo de tot ce am trait saptamana asta. La finalul dupa-amiezei inca o scurta plimbare cu camera pregatita, si-apoi, pregatiri, bagaje si planuri de vacanta :) Iar daca acum salcamul statea de straja la intrare, abia astept sa revin peste doua saptamani cand vor fi teii in floare si toata curtea-mi va aminti de poemele lui Eminescu si de aniversarile copilariei din Gradina Mare. Pana atunci insa, weekend-ul urmator, daca lucrurile ies cum imi doresc, va salut din Porto.
compunere de mai
Am inchis portiera fredonand Valtul rozelor a lui Tudor Gheorghe pe masura ce rememoram drumul pana in fata portii parcului de la Mogosoaia, asa cum fac in ultima vreme atunci cand ma dau jos de la volan. Mi-am pus camera pe dupa gat si geanta verde la-ndemana si am pornit spre poarta. La intrare, multe, multe flori de liliac inflorite ma fac sa zambesc si sa ma inalt pe varfuri ca sa le fur parfumul. Mai fac douazeci de pasi recapituland lista domeniului: palatul domnesc, casa de oaspeti, ghetaria, cuhnia si serele. In stanga mea se ridica o biserica, chiar la intrarea in curtea palatului.
Desi este duminica dimineata, nu se 
slujeste in biserica, asa ca mai fac cativa pasi si intru in curtea cu alei de pietris. De mult timp nu am mai ascultat ce e in jurul meu; astazi insa pasii in pietris, corul broastelor de pe lac, vantul mirosind a ploaie, crengi de pom batand in geamuri, un cantec solitar de cuc, la un moment dat ciocanitori, alergat prin iarba, … intensitatea sunetelor mi-a ramas intiparita in minte, parca cu un anume scop sa-mi amintesc, sa nu uit.
Am pornit explorarea dat fiind ca accesul era liber peste tot, si abia asteptam sa descopar ungherele ascunse, pasajele, scarile in forma de melc, colturi de gradina tainute. Iarba uda mi-a amintit de diminetile de la Hateg, si de joaca din livada, desculta prin covorul de trifoi.
Am facut o scurta plimbare prin curte ca sa-mi obisnuiesc pasii cu moliciunea ierbii si camera cu imaginile ce mi se ofereau. Am vazut gradinile, lacul, serele, si m-am opritpe pajistea din stanga casei de oaspeti, o pajiste cum am vazut doar in filmele englezesti dupa cartile lui Jane Austen. Cu o vreme tipic englezeasca, dar nu neaparat ostila ma hotarasc sa imi acord orele pe care mi le doream, acolo in iarba. Fac cale intoarsa la masina si imi iau sacosa pregatita de acasa si revin in parc. Sacul de dormit la tulpina copacului, cutia de acuarele, camera foto si sandvisul. Cand a trecut timpul nu stiu, senzatia de timp care sta in loc era sparta uneori de rasetele copiilor din jur si de zgomotul indepartat a vreunui motor de avion, in rest, de jur imprejur doar natura. Am ascultat, am pictat si am dormit.
Ce am facut dupa ce am plecat din Mogosoaia in alt post :)
