punctual
- ati fost vreodata in situatia de a simti ca nu mai aveti ce oferi? ca sunteti goi pe dinauntru si ca nimic nu va mai poate misca? ca nu mai puteti iubi, zambi, rade, … doar un gol care nici macar ala nu va umple … ce e mai trist in tot scenariul asta e situatia cand cineva alege constient sa fie in starea asta cu gandul poate ca asa nu va mai suferi, ca asa tot ceea ce conteaza de fapt nu mai exista, ca totul e ok pentru ca daca nu ai ce oferi nu esti in postura de a astepta sa si primesti, si-atunci nu vei fi dezamagit, … din nou, ca asa poate nu vei mai fi ranit
- imi place sa ma joc, cu Danut, cu soarele, cu cuvintele, afara, in zapada, pe plaja, cu marea, cu frunzele cazute toamna in padure, cu creta pe asfalt, cu M&M-urile … si da, sunt inca un copil, multumesc lui Dumnezeu pentru asta
- prea rar mi-am pus intrebarea de ce?; de fapt, m-am intrebat asta deseori in ceea ce-i priveste pe altii relativ la mine, insa prea rar referitor la mine … prea putina introspectie, tot timpul la vedere, tot timpul reactie … e bine sau nu, nu stiu, asa sunt eu (si nu cred ca e doar o scuza); Alin imi spunea ca dorinta mea de a calatori, de a sta atat de mult in preajma oamenilor, de a muta mobila prin casa sau de a face ceva pentru celalalt, toate sunt pentru ca fug de mine, pentru ca mi-e teama sa raman cu mine, si ca e infricosator ce poate afla un om despre el insusi – nu spun ca nu are dreptate, insa a-ti fi tie insuti suficient nu este calea spre fericire, … cred ca imi lipsesc inca niste bucati de puzzle din ce vroia Alin de fapt sa ma invete
- am fost intrebata recent daca cred in Dumnezeu, si nu am stiut ce sa raspund, … de ce tin post? de ce merg la biserica? pentru ca am nevoie sa cred; pentru ca e imposibil ca dincolo de noi sa nu mai existe nimic, fiecare traim in doua universuri iar cineva sau ceva tine un echilibru, daca asta inseamna sa cred in Dumnezeu, da, cred.
- astazi am facut o alegere, ipotetica si intr-o situatie dusa la extrem, insa o alegere asupra careia gandind acum la rece nu as reveni, chiar daca asta ma face sa par intr-un fel in care poate de fapt chiar sunt
- asta-seara am ajuns acasa in parfum de magnolii, da, infloresc magnoliile in Drumul Taberei si am avut o senzatie de trezire, ca si cum as fi dormit ultimele zile si nu am vazut cand mugurii au dat in floare; abia astept weekend-ul sa iau iar la pedale trotuarele din cartier, sa ma opresc undeva pentru un ceai fierbinte la soare si-apoi sa-mi tremure mainile de efort cateva ore
- ma gandeam pe drum la faptul ca te asteptai sa-ti spun sa nu te mai joci cu mine, imi place cand o faci, pentru ca ma provoci, pentru ca invat, pentru ca ma amuza, pentru ca ma supara, pentru ca ma pune pe ganduri, pentru ca la sfarsitul zilei e o joaca serioasa; si nu, nu vreau sa te schimbi, nu vreau sa fii ‘asa’, sau ‘altfel’, si pentru ca de fapt cu totii ne schimbam in timp si nu ramanem la fel, tot ce imi doresc este ca asta sa nu se schimbe anume sa fii tu asa cum esti
… of …