vacanta

Mda, cum ati defini voi cuvantul vacanta? Pentru mine e odihna, calatorie, familie, prieteni, planuri noi, energie, locuri mai noi sau mai vechi, jocuri, soare, camin, afara, ugh … o multime de cuvinte care par sa nu aiba mare lucru in comun.

Si pentru ca un prieten imi explica prin vara diferenta intre concediu si vacanta, o sa experimentez in zilele ce urmeaza aceasta diferenta, sa vedem daca e sau nu dupa definitie.

E prima data cand nu am concediu vara si ma apuca octombrie cu planurile de vacanta in calendar, asta nu inseamna ca toata vara nu am umblat, mai ales de cand am roti, am reusit in 5 luni sa fac aproape 7000 de km :D. Si din nou e prima data cand planurile de vacanta nu inseamna plecat prin tari straine, ci luat aceleasi roti la tocit pe drumuri autohtone, cu vreo 1500 de km in plan si implinirea acelei dorinte de a te urca la volan si a te opri acolo unde vrei, cand vrei, fara planuri sau agende; si 10 zile de astfel de tratament cu siguranta vor insemna mai mult decat o vacanta minunata.

De luat in vacanta:

- 2 carti

- ipod-ul si pe Fram

- Jenga si Rummy

- patura de picnic

- polarul

- adidasi si multe perechi de sosete

- sacul de dormit

- camera foto

- harta turistica

si sa nu uitam – cardul pentru benzina :D

See you in a while!!!!!!!!

Tags: anotimpuri, familie, Hateg, prieteni, timp, vacanta

despre prietenie

Zilele astea am invatat multe despre prietenie, am invatat ca sunt lucruri peste care nu pot sa trec, lucruri care ma enerveaza si ma scot din ritm, dar sunt si lucruri carora le duc dorul si pe care abia le astept la oamenii care-mi sunt dragi, care-mi sunt aproape cand imi e bine si cand imi e rau. Dupa 4 zile in pustiu, am ajuns la concluzia ca nu as putea locui cu Iritzi decat daca anumite standarde si tabieturi ar fi indeplinite, ca sunt concesii pe care trebuie sa invat sa le fac si ca cei apropiati mie au despre mine alta parere decat a mea proprie. Cred ca lucrul asta din urma m-a uimit cel mai mult si m-a pus pe ganduri. Am mai aflat ca e bine sa ai un numar la care sa suni cand iti e greu si un om la celalalt capat al firului care doar sa asculte [si abia apoi sa-ti indese sfaturi pe urechi :)], un numar la care pot sa sun de cate ori mi-e greu si un om care ma va ajuta sa merg mai departe, nu doar sa ocolesc frustrarile si problemele. Am mai invatat cate ceva si despre incredere, chestia aia fara de care prieteniile nu exista si pe care cineva mi-o pune greu la incercare; speram ca glumea atunci cand imi spunea ca va face tot posibilul sa ma dezamageasca, incep sa cred ca era pe bune, si in acelasi timp ma incapatanez sa cred in continuare din tot sufletul, chiar daca el nu are prieteni si eu sunt doar un alt om in drumul lui singuratic, de ce o fac? pentru ca cred in el. Am mai aflat si cum e cand mi-e dor, mi-e dor deja de Delia, acum cand sunt aproape de a face inca o schimbare si de a mai rupe un ritm, si pentru ca nu i-am spus-o inca, o fac aici in scris, ii multumesc pentru ca este primul om care nu m-a judecat, care m-a luat asa cum sunt si care si-a exprimat parerile referitoare la mine in cel mai empatic mod cu putinta, asta imi va lipsi cu siguranta.

Tags: prieteni, vacanta

orasul in care nu pot sa plang

Se fac in curand patru ani de cand sunt in orasul asta, iar timpul a zburat pur si simplu, reusesc sa-l masor doar dupa numele oamenilor faini care mi-au intrat in viata, unii au ramas si nu stiu cui ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru asta, altii au trecut doar prin cele 365*4+1-’cat o mai fi pana in 13 august’. Marius scria de curand despre oameni dragi care dupa zeci de ani se reintorc la aceeasi ‘bere lunga’ ca sa redevina mai copii decat copiii lor, cred ca asta e doar o parte din putinul [sau poate multul] care ne face oameni, intr-un oras in care eu pana acum nu mi-am gasit locul. Cu cat trece timpul, cu atat imi dau seama ca vreau ceva pe care nu pot sa-l numesc, imi lipseste un loc care sa fie acasa, si oricat m-as stradui, surogatul asta de apartament nu e decat atat, un surogat, indiferent cat l-as personaliza, cat l-as ingriji, cat l-as redenumi; … nu e acasa.

Tags: acasa, ani, Bucuresti, prieteni, retoric, timp

ramas bun, Madrid!

Rasarea soarele peste Barajas in timp ce avionul decola si in urcare saluta Madridul. Dupa 6 zile de vacanta in care am fost complet rupta de realitatea mea, mi-a ramas gandul la o intamplare din aeroport, dupa ce se incepuse deja imbarcarea cand un om in toata firea a facut un pas in fata si a cazut din picioare, cu fata in jos. Dupa ce prima reactie a gardianului a fost sa duca mana la arma, si-a dat seama ca nu ala era pericolul si a chemat prin statie un doctor care insa nu a reusit sa ajunga in cele 10 minute cat am mai stat eu inainte sa urc in autobuzul spre avion. In clipa aia un singur lucru imi staruia in cap, gandul ca suntem atat de neputinciosi, atat de vulnerabili si atat de lipsiti de control asupra vietilor noastre. Cu gandul asta am plecat din Madrid, si m-am surprins sa constat ca ma bucur atat de mult ca ajung acasa, ca am viata pe care o am, ca am toti oamenii astia faini in viata mea.

Mi-as dori sa nu-mi doresc mai mult, si in acelasi timp imi pare rau ca nu am ce sa imi mai doresc.

Tags: acasa, Bucuresti, familie, frumusete, prieteni, Romania, timp, vacanta

pentru prieteni, cu drag

încălcaţi regulile, iertaţi repede, sărutaţi încet, iubiţi cu tot sufletul, râdeţi necontrolat şi nu regretaţi nimic care v-a făcut să zâmbiţi

Tags: oameni si viata, prieteni, sarut, zambet

din intelepciunea prieteniei

Un foarte drag prieten imi spunea zilele trecute ca dorintele ne tin in viata :)

Oricat am incercat sa ocolesc ideea si sa ma ascund in spatele cuvintelor, la sfarsitul zilei el are dreptate. Nu stiu daca exista un motiv pentru care am constientizat acum ceea ce mi-a spus el, nu stiu daca este un motiv pentru care asta s-a intamplat in timp ce citeam Formula fericirii, carte pe care Irina mi-a oferit-o anul trecut de ziua mea si pe care doar acum am reusit sa o las sa ajunga la mine, nu stiu daca anume se intampla totul acum cand simt ca ma indragostesc mai mult cu fiecare ora ce trece cand gandul imi zboara la tine, nu stiu daca e un motiv pentru care acum imi vine in minte ideea uneia dintre povestirile lui Coelho in care un om cere dragoste in viata lui insa nu reuseste sa o recunoasca datorita formelor atat de diferite in care dragostea exista in viata noastra.

Daca ani la rand am asteptat sa-mi inceapa viata, dupa cum zicea Holly in PS I love you, cu fiecare zi realizez ca sunt deja in viata mea si ca o traiesc fie ca stiu, fie ca nu; anul trecut Miti m-a invatat ca nu trebuie sa astept sa mi se intample lucrurile bune pe care mi le doream, si da, de anul trecut lucrurile bune mi se intampla si pentru ca eu le fac sa se intample. Si pentru ca dorintele ne tin in viata :) realizez acum ca in ultimele luni dorintele mele cresc mai repede decat mine, mai repede decat cum curge timpul, iar eu cresc o data cu ele.

Asa ca astazi scriu pentru dorintele implinite, si pentru cele care ma fac sa ma trezesc in fiecare dimineata si cu care ma duc la somn in fiecare seara.

Tags: dorinte, fericire, prieteni, timp

Liverpool vs. Real Madrid

Asta seara am fost la meci; ca de obicei Carmen ma ia din drumul obisnuit spre casa si ma deturneaza fie la o cafea, fie la o sueta tarzie in sufrageria din Mircea Voda, fie ca asta seara la un meci. Stiind ca la un moment dat, nu stiam (si inca nu stiu) cand, va avea loc meciul Romania – Serbia, cand zice Carmen de meci presupun ca despre asta e vorba, si fara sa imi pun intrebarea daca da sau ba, ma las cooptata si in drum spre meci. Acasa, surpriza, e “doar” un meci UEFA, care nu ma pasioneaza decat cand joaca si echipe de la cluburi din Romania, insa macar am auzit de Liverpool si de Real Madrid :D

Dar nu m-am apucat de scris pe blog la ora 1 am ca sa povestesc despre un meci care nici macar nu m-a prins; ci scriu pentru discutia la care am fost parte asta seara, mai mult intre mine Carmen si Laura, in timp ce Florin era cu nasul in laptop-ul meu incercand sa configureze un card 3G iar Gabi era cu ochii la meci si cu urechile la noi, mereu la panda :D

Mi-am dat seama cat de faine pot fi astfel de discutii, cat de multe lucruri poti sa impartasesti si cate idei poti sa culegi. Pot sa spun ca in afara de povestile cu Del, asta a fost prima data cand am avut o astfel de discutie in afara unui birou, si imi place.

Deci una peste alta, desi nu a jucat Romania meciul de fotbal, am avut o seara faina, faina;

Si ce e si mai fain e ca am din nou planuri, am idei, vreau sa fac chestii, atat de mult poate schimba asta viata mea!!! … ugh :)

Tags: idei, planuri, prieteni