orasul in care nu pot sa plang

Se fac in curand patru ani de cand sunt in orasul asta, iar timpul a zburat pur si simplu, reusesc sa-l masor doar dupa numele oamenilor faini care mi-au intrat in viata, unii au ramas si nu stiu cui ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru asta, altii au trecut doar prin cele 365*4+1-’cat o mai fi pana in 13 august’. Marius scria de curand despre oameni dragi care dupa zeci de ani se reintorc la aceeasi ‘bere lunga’ ca sa redevina mai copii decat copiii lor, cred ca asta e doar o parte din putinul [sau poate multul] care ne face oameni, intr-un oras in care eu pana acum nu mi-am gasit locul. Cu cat trece timpul, cu atat imi dau seama ca vreau ceva pe care nu pot sa-l numesc, imi lipseste un loc care sa fie acasa, si oricat m-as stradui, surogatul asta de apartament nu e decat atat, un surogat, indiferent cat l-as personaliza, cat l-as ingriji, cat l-as redenumi; … nu e acasa.

Tags: acasa, ani, Bucuresti, prieteni, retoric, timp

abort mission!!!!!!!!!!!

Vorbeam zilele trecute cu o prietena ca ne luam uneori, constient sau inconstient, niste raspunderi foarte mari fata de cei din jurul nostru, oameni dragi sau doar niste straini. Ne angajam sa-i ajutam, sa-i alinam, sa-i crestem, sa le oferim suport, sa ni-i facem prieteni, si incepem sa investim; … si oferim, o luna, un an, doi ani, patru ani, intram intr-o obisnuinta care nu ne va lasa sa ne detasam un moment si sa vedem unde a dus investitia noastra, ce s-a prins de oamenii respectivi, i-am ajutat sau nu, le-am dat peste sau i-am invatat sa pescuiasca?

Cand vine momentul acela, de cele mai multe ori foarte brusc, ca o trezire din amorteala, devii constient de efort, si daca esti norocos, o sa vezi impactul, o sa vezi cum omul a crescut o data cu tine, s-a ridicat de jos, s-a ajutat singur; sau afli ca omul e acolo unde era si acu’ patru ani, si mai ales ca a ales sa ramana acolo, indiferent de eforturile tale sau de ce ai oferit tu.  Si-asa ajungi la faza de ‘abort mission’, ramai cu tristetea ca ai investit atat de mult in van, si incepi sa cauti urmatoarea misiune, in care vei incepe sa investesti probabil la fel, sperand ca de data asta va conta.

…

De ce avem nevoie sa ne gasim misiuni din-astea?

Tags: retoric, timp

De ce nu ne-a facut Dumnezeu patrati?

Stau in vagonul de tramvai chiar in spate si la usa din fata se pregateste sa coboare o fata. Imbracata decent, dar foarte sexy, chiar si dupa parerea mea :)

Curbele ei m-au facut sa ma gandesc la linia din titlu …

Poate ca Dumnezeu ne-a facut cu curbe pentru ca suntem de multe ori destul de patrati la minte sau la suflet … sau poate ca pe vremea aia nu se inventase inca geometria, sau cine stie, poate rotundul era patratul la moda.

Da, dovedit inca o data ca Dumnezeu are simtul umorului; cum ar fi fost sa ai fundul patrat? :)

Tags: femei, frumusete, retoric

… pentru prima data de cand ma stiu, astazi mi-e greu sa zambesc … ceva ce nu doream sa mi se intample vreodata …

Tags: retoric