vacanta

Mda, cum ati defini voi cuvantul vacanta? Pentru mine e odihna, calatorie, familie, prieteni, planuri noi, energie, locuri mai noi sau mai vechi, jocuri, soare, camin, afara, ugh … o multime de cuvinte care par sa nu aiba mare lucru in comun.

Si pentru ca un prieten imi explica prin vara diferenta intre concediu si vacanta, o sa experimentez in zilele ce urmeaza aceasta diferenta, sa vedem daca e sau nu dupa definitie.

E prima data cand nu am concediu vara si ma apuca octombrie cu planurile de vacanta in calendar, asta nu inseamna ca toata vara nu am umblat, mai ales de cand am roti, am reusit in 5 luni sa fac aproape 7000 de km :D. Si din nou e prima data cand planurile de vacanta nu inseamna plecat prin tari straine, ci luat aceleasi roti la tocit pe drumuri autohtone, cu vreo 1500 de km in plan si implinirea acelei dorinte de a te urca la volan si a te opri acolo unde vrei, cand vrei, fara planuri sau agende; si 10 zile de astfel de tratament cu siguranta vor insemna mai mult decat o vacanta minunata.

De luat in vacanta:

- 2 carti

- ipod-ul si pe Fram

- Jenga si Rummy

- patura de picnic

- polarul

- adidasi si multe perechi de sosete

- sacul de dormit

- camera foto

- harta turistica

si sa nu uitam – cardul pentru benzina :D

See you in a while!!!!!!!!

Tags: anotimpuri, familie, Hateg, prieteni, timp, vacanta

mi-e dor de orele de-amiaza de la Mogosoaia

Tags: azi, Mogosoaia, timp

fragment de maine

Un iz de scortisoara invaluia lemnul din prispa casei ducandu-ma cu gandul la o carte de mult citita. Placinta de mar statea fiebinte pe farfurie, alaturi de carafa cu vin fiert astepand parca anumite buze sa-i guste din licoare. In fotoliul vechi cu stofa roasa si peticita pe alocuri era lasata patura de culoarea toamnei care aducea parca cu ea zilele de octombrie. O pereche de botosi de iarna iesira pe prispa si deschisera ferestrele largi ca sa intre in camerele batranesti caldura molcoma a soarelui de-amiaza de toamna. Din camera razbatu muzica, slagare de alta-data care faceau aerul sa vibreze pe fundalul inconfundabil al acului de pick-up pe discurile de vinil.

Dinspre livada se auzea zumzetul taranilor care adunau belsugul ramurilor grele, fructe carnoase si dulci care aveau sa ajunga pe mesele atator oameni la fel ca noi. Din varfurile copacilor soarele imi mangaia fata iar vantul usor facea sa-mi tresara pielea sub haina subtire de bumbac. Fosnetul frunzelor, mirosul de iarba proaspat cosita si rasetele oamenilor ma-ntorc cu gandul la putinele veri petrecute la tara. Patura aspra imi atinse umerii intr-o imbratisare calduroasa si buze moi imi sarutara tampla aducandu-mi mai aproape mirosul de soare din par. M-am lasat in imbratisare, privind la iarba inca verde si la botosii de iarna care-mi incadrau pasii. Urcand cele trei trepte de lemn ce gemeau sub talpile noastre gandurile se pierdeau in zilele de primavara timpurie cand intr-o cafenea visam doar la azi. Cu nostalgia de la tara copilariei in priviri, ne zambim in timp ce licoarea fierbinte si aromata curge in canile grele de lut si fotoliul ne primeste imbratisati sub privirea ingaduitoarea a soarelui molcom si la fel de batran ca si timpul.

Tags: amintiri, frumusete, imagineaza-ti, timp

sa vorbim … sau mai bine sa facem

In urma cu multe luni, Carmen ma intreba unde este Aura cea pe care a zarit-o intr-o fotografie uitata pe un blog, o Aura care si mie imi este foarte draga si care imi lipseste mult. Zilele astea am recitit multime de posturi pe care le-am scris din 2005 incoace si desi pot sa recunosc calea pe care am mers, nu ma recunosc pe mine, cea de la capatul asta de unde scriu acum, si ma intreb, la fel ca si Carmen, unde este acea Aura din fotografie. Acea Aura era venita de cateva luni in Bucuresti, dupa o experienta de munca pe litoral cand a realizat ca turismul nu-i place prea mult, la fel cum nici contabilitatea nu trezea prea multa pasiune in ea. Acea Aura vroia sa faca HR, si cu gandul asta a pornit pe un drum. HR frumos am vazut la Adobe, acolo am invatat si am gresit cel mai mult. Acum insa, Aura vrea sa redevina femeia din fotografie, …

Dupa cum scriam in urma cu cateva zile bune, pentru mine acum munca e cea mai mare parte dn viata mea, si daca asta nu e de calitate, e ca si cum as avea o viata de rahat si mi-as bate joc de timpul meu; asa ca o sa fac munca mai interesanta, am sa o fac sa-mi placa la fel de mult ca in acel 2005 cand am aterizat in Bucuresti la Rica in apartament cu 3 genti de voiaj si cu teancuri de cv-uri gata de pus in plicuri si de expediat … Doamne, ce vremuri …

Tags: Adobe, ani, Bucuresti, timp

orasul in care nu pot sa plang

Se fac in curand patru ani de cand sunt in orasul asta, iar timpul a zburat pur si simplu, reusesc sa-l masor doar dupa numele oamenilor faini care mi-au intrat in viata, unii au ramas si nu stiu cui ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru asta, altii au trecut doar prin cele 365*4+1-’cat o mai fi pana in 13 august’. Marius scria de curand despre oameni dragi care dupa zeci de ani se reintorc la aceeasi ‘bere lunga’ ca sa redevina mai copii decat copiii lor, cred ca asta e doar o parte din putinul [sau poate multul] care ne face oameni, intr-un oras in care eu pana acum nu mi-am gasit locul. Cu cat trece timpul, cu atat imi dau seama ca vreau ceva pe care nu pot sa-l numesc, imi lipseste un loc care sa fie acasa, si oricat m-as stradui, surogatul asta de apartament nu e decat atat, un surogat, indiferent cat l-as personaliza, cat l-as ingriji, cat l-as redenumi; … nu e acasa.

Tags: acasa, ani, Bucuresti, prieteni, retoric, timp

o seara

Este 9 jumatate seara si m-am adunat acasa dupa o zi nebun de plina la servici cu vreo 2 ore de relaxare si povesti la Adobe :)

Furtuna de-afara nu-mi da pace si m-am trezit in camera, pe intuneric, stand in fereastra si privind cerul, vantul si fulgerele, asa cum faceam cand eram mica si mamaia imi spunea ca nu e bine sa stau in geam pe ploaie … Am terminat ce ‘trebuia’ sa fac, si acum am timp, … am citit posturile lui Marius [de mult timp nu mai reusisem sa intru sa ma delectez], am dat o raita pe facebook la pozele Mirunei si cu gandul la Lillo si la aerodrom, m-am gandit la multele ‘de ce’-uri care mi se invart prin cap si la povestile de zi cu zi care-mi lipsesc, si ascult fado, mai exact ‘O Melhor de Amalia’ un album care imi place foarte mult si pe care am pus ochii cand am ajuns ratacita prin Carturesti, planificand cumparaturi … incepe sa-mi placa sa-mi doresc lucruri mici, pe care de fapt mi le-as putea lua oricand, dar pentru care prefer sa mai astept putin :)

Si ca sa fie o seara perfecta, inchid YMsg si Facebook-ul :) si ma afund in fotoliu ca sa invat dragostea cu Ereticii Dunei.

Tags: carti, Dune, music, timp

ramas bun, Madrid!

Rasarea soarele peste Barajas in timp ce avionul decola si in urcare saluta Madridul. Dupa 6 zile de vacanta in care am fost complet rupta de realitatea mea, mi-a ramas gandul la o intamplare din aeroport, dupa ce se incepuse deja imbarcarea cand un om in toata firea a facut un pas in fata si a cazut din picioare, cu fata in jos. Dupa ce prima reactie a gardianului a fost sa duca mana la arma, si-a dat seama ca nu ala era pericolul si a chemat prin statie un doctor care insa nu a reusit sa ajunga in cele 10 minute cat am mai stat eu inainte sa urc in autobuzul spre avion. In clipa aia un singur lucru imi staruia in cap, gandul ca suntem atat de neputinciosi, atat de vulnerabili si atat de lipsiti de control asupra vietilor noastre. Cu gandul asta am plecat din Madrid, si m-am surprins sa constat ca ma bucur atat de mult ca ajung acasa, ca am viata pe care o am, ca am toti oamenii astia faini in viata mea.

Mi-as dori sa nu-mi doresc mai mult, si in acelasi timp imi pare rau ca nu am ce sa imi mai doresc.

Tags: acasa, Bucuresti, familie, frumusete, prieteni, Romania, timp, vacanta

let it hurt …

Este un moment in viata fiecarui copil pe care eu sincera sa fiu nu l-am gasit niciodata descris sau dezvaluit in cartile pentru adolescenti, pentru parinti, de autoeducare sau cum se mai numesc ele … ma refer la momentul cand copilul vede omul din parintele sau. Poate as presupune gresit gandindu-ma ca toti traim momentul asta, pentru mine a fost ca o palma puternica peste fata, dar nu palma care iti intoarce capul intr-o parte, ci aceea care iti pleaca doar privirea si-ti lasa obrazul arzand de dogoarea durerii, a fost ca o trezire.

E momentul in care pentru mine s-au prabusit toate idealurile, statuile de pe socluri, modelele de viata … as vrea doar sa stiu daca parintii nostri realizeaza impactul asta, poate au trait si ei asemenea clipe, insa le-au perceput atat de diferit, sunt convinsa.

De ce-mi veni oare sa scriu despre parinti?

Sunt cam blue de cateva zile incoace, sper ca zborul cu avionul si adrenalina sa ma aduca inapoi la starea de … floricele pe campii si … whatever …

Tags: familie, timp

o alta duminica de mai

In sfarsit cu toate actele in regula, am iesit azi la plimbare cu Sunny. Drumul de-acum cunoscut catre Mogosoaia nu mi-a mai oferit surprize, asa ca dupa o scurta escala la un supermarket pentru un sandvis si o cafea si un drum cat vreo 4 -5 track-uri cu Tudor Gheorghe parchez in fata parcului. Iau sacul de dormit, cartea si rucsacul pregatit de acasa si ma asez comod la locul deja obisnuit. Au fost cele mai faine ore din saptamana asta, dincolo de orele de recuperat somnul de ieri, dincolo de Children of Dune, dincolo de tot ce am trait saptamana asta. La finalul dupa-amiezei inca o scurta plimbare cu camera pregatita, si-apoi, pregatiri, bagaje si planuri de vacanta :) Iar daca acum salcamul statea de straja la intrare, abia astept sa revin peste doua saptamani cand vor fi teii in floare si toata curtea-mi va aminti de poemele lui Eminescu si de aniversarile copilariei din Gradina Mare. Pana atunci insa, weekend-ul urmator, daca lucrurile ies cum imi doresc, va salut din Porto.

Tags: anotimpuri, frumusete, lumina, Mogosoaia, Romania, timp, vacanta, verde

mi-e dor

Zilele astea mai mult ca oricand mi-e dor de simplu, mi-e dor de diminetile cand mancam margarina cu gem si ajungeam la ora 7 la liceu, mi-e dor de vremea cand parizerul se prajea in tigaie si nu se topea, mi-e dor de gustul de branza cu rosii, mi-e dor sa musc din rosie si sa ma stropesc pe barba cu zeama ei, mi-e dor de dupa-amiezele de duminica cand mancam cu totii ceva bun, pufuleti, mi-e dor sa mananc pepene rosu fara sa tai felia frumos in cuburi, ci sa musc cu pofta din miez, mi-e dor de zilele cand puteam sa spun ce gandesc fara sa ma intreb de ce?, fara sa-mi pun la indoiala sentimentele. Mi-e dor de zilele cand cautam in AIESEC tineri care sa caute consensul si sa-l prefere in locul compromisului, mi-e dor de lucrurile in care credeam, mi-e dor sa stau din nou in pat pe burta si ca citesc sutele de pagini de fictiune, mi-e dor de basme si de volumele cu povesti nemuritoare, mi-e dor de serile cand jucam acasa macaua in trei, … de fapt mi-e dor de simplitatea emotiilor care mi-au ramas de cand faceam lucrurile enumerate mai sus, mi-e dor de emotii, mi-e dor de valoarea lor pentru mine, mi-e dor sa fiu eu

… Miti mi-ar zice probabil ca asta se cheama frica de a ma maturiza, parca asa era, nu?

asta nu face mai putin important faptul ca pur si simplu mi-e dor de simplu

Tags: amintiri, ani, azi, timp