Asa “ma alinta” Florin de cand m-am asezat in fata volanului si uit sa apas frana si fac slalom printre stalpii de la poarta service-ului :D. Ieri am trecut la ‘little schumi’ pentru ca am ajuns in Bucuresti in 4 ore si 10 min, din fata blocului, pana in fata blocului, se pare ca e un timp foooaarttteee bun pentru un ne-sofer, la primul drum lung Braila – Bucuresti.
Peripetii nu am avut, in afara de faptul ca de la Slobozia in loc sa merg pe drumurile normale am ajuns in autostrada, ca am prins putina ploaie si am calcat suta de km, iar in Bucuresti am mers tot inainte pentru ca habar nu aveam cartierele pe unde am intrat, totul a fost excelent … mai putin lipsa locului de parcare si manevrelor de .. aliniere sa zicem :D
Si ca sa fie tacamul complet, pe la 9 am plecat cu Sunny la piscina … bottom line-ul e ca am ajuns rupta de oboseala acasa si mi s-a confirmat ca mai bine imi tin job-ul pe care il am acum, as fi un sofer lamentabil daca din asta ar fi sa traiesc :D
Am vazut aseara la metrou afisele care ne indeamna sa ne alaturam acestei initiative; sunt curioasa daca astazi vor mai fi acolo. Pe facebook am vazut prima data bannerul pentru eveniment si mi l-am pus in bookmarks si in calendar pentru ca anul trecut mi-a parut rau ca am ratat ora respectiva, afland despre asta abia la stiri, cand deja se intamplase.
Asa ca anul asta vreau sa fiu pregatita, ca sa fac si eu ceva pentru planeta asta, macar simbolic :)
Imi amintesc cand eram mica si striga mama dupa mine sa sting lumina cand ies dintr-o camera, stiu ca ratiunea era alta atunci, insa m-a invatat responsabila si mi-a intrat in obicei; din pacate multi oameni la fel ca mine nu simt responsabilitatea asta. As fi curioasa sa stiu cati oameni se vor alatura initiativei asteia, dincolo de faptul ca da bine, ca e cool, ca e la moda, ci pentru a-si forma un obicei si a deveni solidari cu miscarea asta care poate schimba lucrurile pentru noi in primul rand. Din fericire este mediatizat destul de bine, sau poate eu vad lucrurile asa pentru ca m-a interesat subiectul; voi ati vazut in media pana acum evenimentul asta?
nu mi-am luat permisul ca sa-l tin in portofel, ca si-asa nu aveam destule plasticuri dupa mine, vreau sa sofez, si oricat as fi impotriva efectelor pe care le are aceasta activitate, de la poluare pana la nervii din traficul bucurestean, nu pot sa nu vreau; moft sau nu, vreeeeaaauuuuuu masina
acuma, de cateva luni se pune constant intrebarea, ce masina???
pentru ca nu ma pricep, am zis una mica si simpatica, sa ma pot descurca in oras cu ea (stiti voi, parcare, strecurat prin intersectii, etc), sa consume putin (ca de, costuri si criza), sa fie noua ca sa n-am probleme cu ea 3-4 ani, o roata cred ca stiu sa schimb, insa sub capota nasul nu mi-l bag cu toate cunostintele de mecanica pe care le-am stocat de dragul unui examen; intrebarea e ce masina? si colac peste pupaza, ca sa ducem moftul la extrem, ce bine ar fi sa fie masinuta una electrica si nepoluanta, sau macar un hibrid :D
mai e si chestiunea banilor, cu banii jos nu am cum sa o iau, la credit mi-am pus un plafon (pe care intre noi fie vorba o sa-l depasesc, asa fac intotdeauna :D), si cand toate informatiile astea se aduna si zic ca am o decizie se mai trezeste cate un binevoitor sa intrebe ‘da de ce vrei tu masina noua?’ si s-a dus pe apa sambetei rationamentul meu … pentru ca intrebarea e mereu urmata de dezavantajele aferente, in majoritate de ordin financiar, la care oricat de mult as vrea sa reactionez cu ‘ma descurc eu, om trai si-om vedea’ mai e un pic de ratiune prin capul asta care incepe sa proceseze si uite-asa ma intorc de unde am plecat, adica la mica si simpatica (ca sa nu mai spun de argumentul forte al lui Florin, ‘gandeste-te ca in cativa ani o sa ai familie, ce faci cu aia mica si simpatica atunci?’ – ati prins voi ideea!!)
asa ca pana ma decid, pana am banii si pana ajung sa am macar 4 roti, ma delectez cu minunatiile de la Ford, Mini si Toyota si poate in 2014 o sa ma pot gandi ca mi-as permite un Seat Leon Twin Drive Ecomotive :D
Am ajuns cu o ora mai devreme, am intrat in Arene cu mai bine de o ora intarziere, ne-am ascuns de ploaie vreo ora, si pe la 12 cand a inceput si spectacolul am iesit in arena la dans. Inainte de a intra la concert aveam sentimentul de ‘ce caut eu aici in nebunia asta?’ as fi vrut sa fiu in oricare alt loc decat acolo, dupa ce am plecat, pe la 2 AM mi-as fi dorit sa mai raman, iar senzatia era ‘nu pot sa cred ca am fost efectiv acolo’ :); intre venire si plecare m-am bucurat ca sunt acolo, ca vad, ca ascult, ca dansez in ploaie, ca uit de mine si de tot ce-i in jur, … in ultima vreme mi se intampla tot mai des asta, si ma bucur enorm cand realizez ca se intampla :)
Am inceput sa ma bucur de azi, de ce fac acum, fara sa ma gandesc la ieri prea mult, fara sa presupun ce va fi maine; am inceput sa ma bucur de ce-mi spui acum fara sa ma chinui cu ce crezi de fapt, sau ce ai vrut sa spui cu asta … am inceput sa ma bucur de ce vad si de ce ascult fara sa mai fac eforturi pentru asta … si e bine, imi e bine.
Am incercat sa gasesc un filmulet pe youtube cu un fragment din concert, insa nici unul pana acum nu a reusit sa redea ce a fost de fapt acolo
- azi aproape am terminat ce-mi ramasese de facut la servici – ca urmare a unui concediu minunat de 8 zile la Barcelona :)
- ultimul examen la master, doua lucrari la Metode si tehnici in psihodiagnoza organizationala :), trimise, ca sa nu ma dezmint, cu 20 de minute inainte de miezul noptii, cu aceeasi concluzie ca puteam termina totul in mai putin de 5 ore in weekend daca faceam putin efort
- prea multa liniste la Flex, doua vizite pe zi in corpul A, imi lipsesc copiii :-s
- trei zile la rand invatat mers pe bicicleta in spatele blocului, progrese … dap, si facut cunostinta cu un gard si o masina :P
- ajuns acasa azi dupa mai bine de 15 ore, bicicleta mea noua nu mai are sa – halal vecini :((
- obosita, multumita, trista, insa nimic ce sa nu se poata rezolva de maine dimineata
Da, s-a mai dus o luna, si intr-un fel ma bucur ca s-au intamplat atat de multe lucruri incat nu am mai reusit sa scriu aici nici macar doua randuri. Mi-a prins bine tacerea, despre mine, despre cei din jur, am reusit sa ma detasez si sa iau in considerare ziua de azi si atat. Dincolo de zgomote, de stres, de presiuni, de trafic, de plangeri si nemultumiri este azi; incerc sa invat sa nu ma mai grabesc, incerc sa ‘take my time’, si sa ma bucur doar de ce fac acum.
Am inceput sa vad salcamii infloriti, sa ascult tacerea din miez de noapte, sa miros liliacul inflorit … si nu ca inainte astea nu existau, sau ca in Bucuresti nu poti avea toate astea, pur si simplu eram (si inca sunt uneori) in graba.
Imi place sa ma trezesc la 6 dimineata, sa deschid geamul larg si laptop-ul, sa pun muzica usoara romaneasca si sa imi scriu mail-urile personale; sa zic buna-dimineata amicilor si sa iau micul dejun (nu reusesc insa zilnic).
Daca nu ati observat si voi, in Drumul Taberei, omuletii de la Urban au amplasat tomberoane uriase pentru reciclarea hartiei, a plasticului si a sticlei. Cu ocazia asta, am reusit sa ma scap de doi saci enormi de sticle de plastic; sufocau efectiv debaraua, nu mai era loc de nimic … sa ma fi vazut pe la 10 in seara asta cu cei doi saci in spinare (for real) deplasandu-ma spre tomberoane si un nene care era pe banca in statie la 137 privind timp de 10 minute cum scoteam sticlele din saci si le varam in tomberon. Evident am facut si al doilea drum cu cutiile de carton si cu mormanul de sticle si borcane de sticla.
Ideea e, se poate dragilor, se poate sa reciclam, sa separam gunoaiele, sa aruncam unde trebuie mormanul de pungi de la Cora care se aduna mai mult sau mai putin inevitabil; trebuie doar sa fim putin atenti.
Sa vedem acum daca se poate implementa asta si la servici, pentru ditamai cladire de birouri clasa A :)
