vacanta

Mda, cum ati defini voi cuvantul vacanta? Pentru mine e odihna, calatorie, familie, prieteni, planuri noi, energie, locuri mai noi sau mai vechi, jocuri, soare, camin, afara, ugh … o multime de cuvinte care par sa nu aiba mare lucru in comun.

Si pentru ca un prieten imi explica prin vara diferenta intre concediu si vacanta, o sa experimentez in zilele ce urmeaza aceasta diferenta, sa vedem daca e sau nu dupa definitie.

E prima data cand nu am concediu vara si ma apuca octombrie cu planurile de vacanta in calendar, asta nu inseamna ca toata vara nu am umblat, mai ales de cand am roti, am reusit in 5 luni sa fac aproape 7000 de km :D. Si din nou e prima data cand planurile de vacanta nu inseamna plecat prin tari straine, ci luat aceleasi roti la tocit pe drumuri autohtone, cu vreo 1500 de km in plan si implinirea acelei dorinte de a te urca la volan si a te opri acolo unde vrei, cand vrei, fara planuri sau agende; si 10 zile de astfel de tratament cu siguranta vor insemna mai mult decat o vacanta minunata.

De luat in vacanta:

- 2 carti

- ipod-ul si pe Fram

- Jenga si Rummy

- patura de picnic

- polarul

- adidasi si multe perechi de sosete

- sacul de dormit

- camera foto

- harta turistica

si sa nu uitam – cardul pentru benzina :D

See you in a while!!!!!!!!

Tags: anotimpuri, familie, Hateg, prieteni, timp, vacanta

despre prietenie

Zilele astea am invatat multe despre prietenie, am invatat ca sunt lucruri peste care nu pot sa trec, lucruri care ma enerveaza si ma scot din ritm, dar sunt si lucruri carora le duc dorul si pe care abia le astept la oamenii care-mi sunt dragi, care-mi sunt aproape cand imi e bine si cand imi e rau. Dupa 4 zile in pustiu, am ajuns la concluzia ca nu as putea locui cu Iritzi decat daca anumite standarde si tabieturi ar fi indeplinite, ca sunt concesii pe care trebuie sa invat sa le fac si ca cei apropiati mie au despre mine alta parere decat a mea proprie. Cred ca lucrul asta din urma m-a uimit cel mai mult si m-a pus pe ganduri. Am mai aflat ca e bine sa ai un numar la care sa suni cand iti e greu si un om la celalalt capat al firului care doar sa asculte [si abia apoi sa-ti indese sfaturi pe urechi :)], un numar la care pot sa sun de cate ori mi-e greu si un om care ma va ajuta sa merg mai departe, nu doar sa ocolesc frustrarile si problemele. Am mai invatat cate ceva si despre incredere, chestia aia fara de care prieteniile nu exista si pe care cineva mi-o pune greu la incercare; speram ca glumea atunci cand imi spunea ca va face tot posibilul sa ma dezamageasca, incep sa cred ca era pe bune, si in acelasi timp ma incapatanez sa cred in continuare din tot sufletul, chiar daca el nu are prieteni si eu sunt doar un alt om in drumul lui singuratic, de ce o fac? pentru ca cred in el. Am mai aflat si cum e cand mi-e dor, mi-e dor deja de Delia, acum cand sunt aproape de a face inca o schimbare si de a mai rupe un ritm, si pentru ca nu i-am spus-o inca, o fac aici in scris, ii multumesc pentru ca este primul om care nu m-a judecat, care m-a luat asa cum sunt si care si-a exprimat parerile referitoare la mine in cel mai empatic mod cu putinta, asta imi va lipsi cu siguranta.

Tags: prieteni, vacanta

ramas bun, Madrid!

Rasarea soarele peste Barajas in timp ce avionul decola si in urcare saluta Madridul. Dupa 6 zile de vacanta in care am fost complet rupta de realitatea mea, mi-a ramas gandul la o intamplare din aeroport, dupa ce se incepuse deja imbarcarea cand un om in toata firea a facut un pas in fata si a cazut din picioare, cu fata in jos. Dupa ce prima reactie a gardianului a fost sa duca mana la arma, si-a dat seama ca nu ala era pericolul si a chemat prin statie un doctor care insa nu a reusit sa ajunga in cele 10 minute cat am mai stat eu inainte sa urc in autobuzul spre avion. In clipa aia un singur lucru imi staruia in cap, gandul ca suntem atat de neputinciosi, atat de vulnerabili si atat de lipsiti de control asupra vietilor noastre. Cu gandul asta am plecat din Madrid, si m-am surprins sa constat ca ma bucur atat de mult ca ajung acasa, ca am viata pe care o am, ca am toti oamenii astia faini in viata mea.

Mi-as dori sa nu-mi doresc mai mult, si in acelasi timp imi pare rau ca nu am ce sa imi mai doresc.

Tags: acasa, Bucuresti, familie, frumusete, prieteni, Romania, timp, vacanta

o alta duminica de mai

In sfarsit cu toate actele in regula, am iesit azi la plimbare cu Sunny. Drumul de-acum cunoscut catre Mogosoaia nu mi-a mai oferit surprize, asa ca dupa o scurta escala la un supermarket pentru un sandvis si o cafea si un drum cat vreo 4 -5 track-uri cu Tudor Gheorghe parchez in fata parcului. Iau sacul de dormit, cartea si rucsacul pregatit de acasa si ma asez comod la locul deja obisnuit. Au fost cele mai faine ore din saptamana asta, dincolo de orele de recuperat somnul de ieri, dincolo de Children of Dune, dincolo de tot ce am trait saptamana asta. La finalul dupa-amiezei inca o scurta plimbare cu camera pregatita, si-apoi, pregatiri, bagaje si planuri de vacanta :) Iar daca acum salcamul statea de straja la intrare, abia astept sa revin peste doua saptamani cand vor fi teii in floare si toata curtea-mi va aminti de poemele lui Eminescu si de aniversarile copilariei din Gradina Mare. Pana atunci insa, weekend-ul urmator, daca lucrurile ies cum imi doresc, va salut din Porto.

Tags: anotimpuri, frumusete, lumina, Mogosoaia, Romania, timp, vacanta, verde

acum

Ascult Walter Ghicolescu si ma las purtata de vantul de afara catre ganduri care au fost de mult timp amortite parca, ascunse sub noianul cotidian de task-uri, obiective, numere, KPI’s si CAPs. As fi tentata sa spun ca ma redescopar dar am senzatia unui deja vu asa ca ma voi opri si ma voi bucura numai de senzatia pe care mi-o da starea de acum. Oameni faini mi-au facut surpriza asta seara de a fi pur si simplu pe aceeasi lungime de unda cu mine, de a ma intelege fara a fi discutat vreodata cu ei despre ceva atat de personal, cred ca la un moment dat toti suntem ’simpatici’ cu ceilalti si putem sa-i intelegem exact cum sunt, exact in clipa aia. Imi doresc sa merg in Vama, anul asta nu am ajuns inca la mare, mi-e dor de linistea aia calma pe care doar marea mi-o da, as prefera-o de o mie de ori muntilor.

Si as vrea atat de mult sa nu ma gandesc la maine, sa nu ma gandesc la interviuri, la new opportunities, la interviuri, la oameni noi, as vrea sa ma pot opri si sa nu ma gandesc, doar sa ma bucur de acum, dar asta imi aminteste de ultima noapte in care nu m-am gandit la nimic … si nici asta nu e bine …

Tags: amintiri, azi, vacanta, Vama Veche

inapoi in Sibiu

Nu trebuie sa mai spun – pentru ca am senzatia ca repetitia asta devine cliseu :) – nu ma satur de Sibiu, il descopar de fiecare data altfel si la fel, mi-era dor de atmosfera de vara, imi era dor sa ies la 12 noaptea la o terasa pe centru, sa fie plin de oameni si sa savurez o cafea, o bere sau un ceai fierbinte. Imi era dor de starea de liniste si impacare pe care o regasesc aici de fiecare data. Iritzi imi zice ca nu as rezista un an in Sibiu, sa traiesc zi de zi, sa muncesc, dar cred ca as rezista, cred ca mi-ar placea, cred ca ar fi ce as avea nevoie; dar nu acum.

Imi e dor si de zilele de facultate, insa ma gandesc ca fapt asta e motivul pentru care redescopar Sibiul altfel si la fel mereu, orice oras e altfel in functie de varsta mea, cu fiecare luna sau an care trece eu sunt alta si totusi mereu aceeasi.

Si imi e dor sa merg acasa, abia astept sa revin acasa peste doua saptamani, imi e dor de oras, dar mai mult de cei dragi, de o masa in familie, de cafeaua de dimineata cu mama, de oameni candva cunoscuti cu care ma salut pe strada, pe faleza sau in parcuri.

Asa ca planurile sunt cam facute, ca tot veni vorba de locuri :)

-weekend-ul asta la Sibiu, urmatorul in Bucuresti

-peste doua acasa, iar ultimul din iulie la Mamaia

-al doilea din august in Vama la Folk You

-iar in septembrie concert Juanes, dap … Iritzi e de vina :D

-in octombrie patru zile la VIena

Si intre timp, cine stie? poate la munte cateva zile, poate pe meleaguri straine … cine stie unde ma vor duce pasii :)

Tags: amintiri, calatorii, music, Sibiu, vacanta, Vama Veche

de ieri, de azi, de intotdeauna

Povesteam zilele trecute cu o prietena pe care nu am vazut-o de cativa ani buni ca la cei aproape 30 de ani pe care ii am nu ma simt mai batrana sau mai altfel decat cand eram o copila. Nu vreau sa ma mai intreb daca e ok sau nu (Carmen ar avea de zis cate ceva legat de asta), cred insa ca pentru fiecare dintre noi exista la un moment dat normalitatea asta. Cand eram de 17 ani aveam impresia ca sunt foarte matura pentru varsta mea, ca am trecut prin multe experiente marcante si ca nu mai sunt de mult timp un copil. Acum, la 27 ma simt mai copil ca niciodata, un copil rasfatat de soarta care are aproape totul, iar ce-i lipseste este pentru ca nu-si doreste probabil destul de mult ca sa lupte.

Are sens sa-mi pun dorinte? are sens sa suflu in lumanari si in acest an? Pentru prima data, anul asta, ziua mea a fost doar una din multe alte zile, si desi poate parea trist, pentru mine a fost ok; ce a facut diferenta a fost multitudinea mesajelor pe care le-am primit de unde nici nu ma asteptam, pe cele mai neobisnuite cai, si asta a fost foarte bine :)

Mi-am dorit sa merg la Barcelona, am fost; imi doresc Viena, voi merge in toamna; imi mai doresc sa merg la mare, abia astept sa ajung in Vama, desi cred ca anul asta ceva s-a schimbat, nu stiu daca ma voi mai regasi in atmosfera din Vama.

Mi-e teama sa imi doresc mai mult, imi e teama sa fac planuri, pana acum a fost ok sa imi doresc ceva pe moment si sa fac ca lucrul ala sa se implineasca, va fi oare mereu asa?

Tags: ani, Barcelona, Gaudi, vacanta